Traducere din limba germană
Judecătoria Steyr
Predat de către d-na Ruxanda G. în data de 19.11.2012
Ce mi-a povestit mie Sophie (mama)
În ianuarie 2009 în locuința de la București Sophie a spus foarte des și cu ură „tati rău, tati rău”, atunci când a venit de la Viena la București să mă viziteze.
Când am întrebat-o „De ce e rău tati, ce vrei să spui?”, a continuat sa spună „tati rău, tati rău”. Vârsta copilului: 2 ani si 6 luni.
Eu am crezut că este prea strict cu ea.
Când a forțat-o de Crăciun, la data de 24 decembrie 2008 (în locuința de la Viena), să se spele pe dinți, ne-am certat foarte tare, dar el a spus că copilul este prea răsfățat de către mine și bunica și că el este singurul care poate disciplina copilul. Am vorbit despre aceasta și cu părintii lui și i-am spus că pentru Sophie este foarte greu că mama trebuie să fie departe de ea din cauza meseriei si că el trebuie să fie mai indulgent.
18 martie 2009
București
Primul șoc
Sophie a încercat noaptea (întuneric, liniște, ora 23:00) să mă sarute pe gură cu limba într-un mod erotic. Tehnica de introducere a limbii similară cu a lui C. Când am întrebat ce e asta și de unde a învațat asta, mi-a răspuns „de la tati”. Locuința nouă de la București, în dormitor, doar Sophie și cu mine eram acasă.
După ce Sophie a adormit, l-am sunat pe C. la Viena. Îl avea pe fratele său în vizită și a spus că nu a făcut niciodată așa ceva. După care s-a arătat foarte jignit și a spus că sunt nebună și paranoică.
În săptămâna care a urmat am sunat la Centrul pentru copii Möwe (reclama pe afișe in Linz) și am cerut un sfat. Mi-au spus că un copil în vârsta de 2 ani și 9 luni nu spune așa ceva din senin și că nu ar trebui să mai las copilul singur cu tatăl.
Întotdeauna am vorbit cu C. când s-au făcut asemenea afirmații. Răspunsul său era de fiecare dată că nu este adevărat, că Sophie minte sau că este manipulată de bunica să spuna astfel de lucruri, bunicii fiindu-i teamă că iși pierde influența asupra Sophiei.
Ce a povestit bunica Sophiei (mama mea)
În aprilie 2009 m-am întors acasă de la serviciu (locuința de la București) și bunica mi-a povestit că Sophie a spus că C. a lins-o în față și în spate în zona scutecului. Și că i-a dat jos pantalonul de pijama roz. Am întrebat-o pe Sophie „Ce a făcut tati?”, la care ea a mimat cu limba linsul, iar la întrebarea „Unde?” și-a dus mâna în față și în spate în zona scutecului. Am luat-o în camera copilului și am incercat să o întreb folosind o păpușă, dar nu am fost în stare. Eram prea șocată și nu mă pricepeam cum să formulez sau să întreb. Asta se întâmpla înainte ca C. să plece la aeroport pentru a se întoarce la Viena. I-am relatat lui C. iarăși la telefon cele întâmplate. Iar a doua zi am stabilit o întâlnire la psihologul pentru copii la Viena unde am mers în vacanța de Paști (Paștile ortodoxe, cred).
Ce mi-a povestit Sophie mie (mama)
În timpul unei vizite a lui C. la București, când într-o seară făceam baie cu Sophie, și-a prins labiile cu degetele și mi le-a oferit cu întrebarea “vrei?”. Extrem de șocata fiind, i-am spus destul de tăios “stai jos” (în cadă, în apă). Puțin mai tâziu am îndrăznit s-o întreb: “ce voiai să spui, Sophie, ce trebuie să fac, Sophie?”. La care ea a mimat cu limba linsul. “Cine face asta, Sophie?”, răspunsul ei “tati”.
În zilele următoare, în birou fiind am întrebat-o pe Sophie: “Vrei să îi spun lui tati să se mute pentru ceva vreme de la noi, să nu mai fie cu noi? ”
Ea a răspuns: “Da, vreau asta și tu știi, dar el este tati tău”. Spunând acestea, avea o privire tristă, fără să mă priveasca în ochi. I-am povestit asta lui C, care a râs și a spus că Sophie este foarte manipulativă.
Am schimbat și e-mailuri foarte dure pe vremea când C. lucra la Viena, e-mailuri în care se plângea că noi îl acuzăm de pedofilie și spunea că mă va părăsi, pentru că se simte atât de jignit. La vremea respectiva eram foarte disperată, am plâns și mi-am cerut scuze de la el și i-am spus ca exagerează și că nu a înțeles corect, dar că trebuie să îmi înțeleagă grija.
Apoi C. a căutat pe internet articole și mi-a arătat că copiii trec prin faze orale și anale, că își descoperă corpul, că un astfel de comportament poate apărea și că este foarte natural.
În aprilie 2009 am fost la Viena la doamna psiholog pt. copii Stefan. Aceasta a spus că din păcate nu poate decât să îmi confirme temerile și că trebuie să merg neapărat la Centrul pentru copii. Mi-a dat datele ei de contact. Centrul de copii Viena. A mai spus și că trebuie să-l confrunt pe soțul meu cu aceste spuse ale copilului și să îl întreb ce se întâmplă și de ce fiica noastră aduce vorba atât de des despre astfel de lucruri și care ar putea fi cauza.
În seara de după vizita la psihologul de copii, amândoua, Sophie și cu mine, l-am confruntat pe C. și i-am relatat ce spusese doamna psiholog și i-am spus că nu mai are voie să facă astfel de lucruri. C. a întrebat-o foarte calm și prietenos pe Sophie “Te-am lins eu, Sophie? ” la care ea a răspuns “Da”. După care am întrebat-o eu: “Să nu mai facă asta niciodată? ” la care ea l-a privit și a spus: “Da, nu îmi place”.
Când i-am spus să reducă și să schimbe jocurile corporale cu copilul (mai demult se juca cu copilul aproape exclusiv în dormitor în pat) a spus că nu renunță la aceste jocuri doar pentru că are de-a face cu paranoici.
În aceeași săptămână la Viena când am tras puțin pe dreapta la Schwedenplatz la stația de autobuz pentru a-l lua pe C., m-am întors spre scaunul copilului și am întrebat: “Sophie, te bucuri să îl vezi pe tati? ”
Ea a răspuns: “Nu, mi-e frică”.
“De ce, Sophie? ” “Tati m-a ținut așa” după care a arătat spre ambele picioare partea de sus (vârsta 2 ani și 10 luni).
La București C. a spus că totul nu este cu siguranța decât o născocire sau o exagerare și că nu e nimic. Și când i-am spus că poate altă persoană abuzează de Sophie (ideea celor de la telefonul anonim de la Möwe) a fost de părere că sigur nu este nimic și că micuța nu are un comportament ciudat, că eu și bunica am înțeles greșit și am făcut prea multe interpretări.
De asemenea a mai spus că dacă nu am încredere în el, atunci mai bine divorțăm, caz în care o va avea pe Sophie 3 zile pe săptămână doar el singur. Când l-am întrebat la câteva luni de la această discuțtie cum a putut spune așa ceva a răspuns că “a vrut să mă readucă cu picioarele pe pământ”.
În iunie 2009, în timpul concediului cu familia lui C. și mama mea, C. a vrut să mă șantajeze spunând că dacă nu îi spun mamei mele că 6 luni nu are ce căuta la noi pentru că are o influență rea asupra mea și a lui Sophie, le va spune tot părinților săi. Eu i-am răspuns: “Oricum demult aveam de gând să le spun, dar nu m-ai lăsat tu”.
După care le-a spus părinților lui că noi credem că el este pedofil și că noi (eu și mama) facem tot posibilul să nu mai lăsăm copilul singur cu el, lucru care pe el îl supără pentru că nu se poate juca liber și relaxat cu copilul, așa cum o pot face ceilalți membri ai familiei, asta din cauză că noi suferim de mania persecuției. La pizzerie nu am vrut ca Sophie să meargă cu el la toaleta pentru bărbați așa că m-am dus după ei. Asta el a luat-o drept o profundă jignire.
Întâmplările de mai sus le-am povestit apoi socrilor, iar bunica a povestit propriile ei versiuni, spunând că ea “bagă mâna în foc că el i-a făcut ceva copilului pentru că a văzut-o pe Sophie cum de frica lui s-a agățat de ea” etc. Prin aceasta i-a enervat îngrozitor pe socri și a devenit persona non grata.
Am decis, la cererea lui C., ca bunica să nu ne mai viziteze timp de 6 luni (de la Viena la București) pentru a vedea dacă totul s-a întâmplat ca urmare a influenței acesteia și dacă situația dispare dacă ea nu se mai află în preajma copilului. Bunica a spus că sigur că se supune dacă noi credem că asta este mai bine pentru copil, tot ce își doreste fiind ca lui Sophie să-i fie bine. Chiar dacă se simțea jignită, s-a retras.
După cearta în familie din luna iunie am fost atentă ca Sophie să nu rămână singură cu C. (bona sau eu ne aflam în permanența în locuință). Întâmplarile începeau să se rărească. Dar C. mergea deseori vara cu Sophie la toaleta bărbaților din restaurante sau centre comerciale, chiar dacă eu nu agream asta. Însa ținând cont că Sophie voia și nu părea afectată și că ne aflam în public, nu am făcut nimic pentru a împiedica asta.
În august, la întrebarea: “Sophie, ești cuminte? “, fetița mi-a răspuns: “Da, sunt cuminte, și tati e cuminte și nu mai umblă la fundulețul meu”.
În primăvară C. s-a oferit să facă un test cu detectorul de minciuni. După toate întâmplările, am spus: “Accept oferta”. Însă când am început să caut concret ceva pe internet și să fac programări, C. a vrut să își retragă oferta cu pretexte cum că “este prea scump, nu ajută la nimic, ar trebui să avem încredere oarbă în partenerii noștri”. Asta pe mine m-a întărâtat și am insistat să facă testul. În octombrie 2009, am mers, dar întrebările nu aveau voie să conțină cuvântul Sophie (C. nu dorise să spună că este vorba de copilul nostru) și noi am spus experților de acolo o altă poveste, cum că eu aș crede că soțul meu mă înșeală cu o altă femeie și că acesta ar fi motivul pentru care facem testul. Întrebarile erau construite în consecință, însă ținând cont că întrebarea: “Have you ever licked a girl after our marriage? ” (ai lins vreo fată dupa căsătoria noastră?) era inclusă, iar rezultatul testului a fost în favoarea lui C., m-am declarat satisfacută, convinsă fiind că întregul coșmar nu fusese decât o neînțelegere.
Câteva săptămâni mai târziu (noiembrie 2009) eram pe banda de alergat și s-a făcut târziu așa că am trimis-o pe Sophie la culcare. În sfârșit îmi puteam permite să nu fiu de față, ținând cont că C. trecuse testul cu detectorul de minciuni și putea fi lăsat singur în cameră cu copilul. După ce am terminat de alergat pe bandă, m-am uitat până la sfârșit la film și am savurat seara. Când m-am dus la culcare, am observat că C. stătea întins în pat altfel decât de obicei și am simțit o pornire interioară inexplicabilă de a-i mirosi mâna dreaptă. M-am întins pe pieptul său pentru a putea fi cu nasul în apropierea mâinii sale, dar el m-a îmbrățișat brusc, iar mâna lui a dispărut de la nasul meu. Am încercat încă o data: i-am luat mâna în mâinile mele și mi-am așezat fața tandru pe mâna lui, dar el și-a retras mâna cu putere și m-a îmbrătișat expert. Dar degetele lui C. miroseau în mod ciudat (la fel ca organele genitale ale lui Sophie). Dat fiind că mirosisem prea puțin și nu îmi venea să cred, am spus că în cameră miroase a benzină și că am impresia că e de la mâinile lui. Astfel nu i-a mai fost frică să îmi dea mâna. Era a treia oara când adulmecam mâna ca un câine și m-am simțit paralizata, recunoscând mirosul. Nu am știut cum să reacționez și am continuat să spun că miroase prea tare a benzină și să se spele. S-a dus să se spele. De obicei când îl rogi să facă ceva care presupune să plece din pat, se întoarce pe partea cealaltă și nu pleacă. De data aceasta s-a dus imediat să se spele pe mâini. Continuam să cred că nu este posibil, trebuia să mă fi înșelat. Însă îndoiala a venit din nou, de data asta mai intens.
Nu puteam începe discuția. A doua zi l-am întrebat ce părere are de simțul meu olfactiv, însă nu mi-a răspuns.
În zilele următoare, când am întrebat-o pe Sophie: “e cuminte tati? “, mi-a răspuns: “nu spun”. “De ce nu spui, Sophie? “, “Nu spun nimic”. Nu am cedat și am întrebat: “Ți-e frică? “. Ea a repetat: “Nu spun”. Altădată l-am auzit pe C. spunându-i foarte prietenos lui Sophie: “dar asta nu mai spunem nimănui, nu-i așa? ” însă nu mi-am dat seama despre ce era vorba și nu voiam să fiu enervantă. Dar mi-am amintit de asta atunci când am auzit răspunsul “nu spun nimic”. Și de asemenea mi-am amintit cum C. spunea odată în primăvară: “să abuzezi de un copil e ușor, să îl faci să nu vorbească despre asta în schimb este foarte greu”.
Poate nu există o legătură, cele 3 propoziții au fost spuse în contexte diferite și la momente complet diferite.
La data de 5 decembrie 2009, după petrecerea de ziua mea de naștere la 33 de ani, m-am trezit și am văzut că Sophie stătea în poala lui C. la computer unde jucau jocuri – C. purta doar chiloți (din aceia care jos se deschid), Sophie stătea foarte aproape de corpul lui, adică nu pe mijloc între genunchi și corp. I-am spus că nu îmi place și că nu mi se pare normal că trebuie să fiu mereu stresată din cauza că el nu respectă o anumită limită față de zona intimă a copilului.
După aceea am avut impresia că deveniseră mai frecvente pozițiile la computer cu Sophie în poala lui, dar mâinile lui C. prea aproape de zona genitală a lui Sophie. I-am spus că nu mai vreau ca bona să plece înainte ca eu să ajung acasă, cu toate acestea el a trimis-o de mai multe ori acasă mai devreme. Am vorbit cu bona și i-am spus că nu are voie să plece înainte să mă întorc eu. Chris a spus mai târziu că nu a trimis niciodată bona acasă în mod activ, ci doar i-a permis să plece mai devreme (cu 2 ore mai devreme, de exemplu).
De când au început episoadele cu mâinile, Sophie nu mai lasă pe nimeni să o spele jos atunci când face baie sau duș. Înainte nu avusese nicio problemă cu asta și o făcea în mod natural, respectiv permitea să fie spălată.
Pe 22 sau 23 decembrie 2009 am încercat să fac programare la Centrul de copii din Viena, dar sunasem prea târziu. Mi-am promis că de îndată ce aflăm data întoarcerii la Viena, voi face programările. În ianuarie 2010 am sunat, primind programare pentru februarie.
Pe 29 ianuarie 2010, C. a întrebat-o pe Sophie “Unde te-a lins tati?”
Ea a răspuns/arătat: “Pe față, în urechi, pe piept”.
Atunci când C. a întrebat “Și mai unde?” ea a schimbat subiectul și C. a fost de părere că “gata, asta a fost”. Eu am spus că ea a vrut în mod intenționat să schimbe subiectul și că asta nu înseamnă nimic. C. a început din nou să îi pună întrebări, de data aceasta în mod țintit: “te-am lins și aici?” în timp ce arăta cu degetul spre zona genitală. Ea a răspuns “da”. A repetat întrebarea, răspunsul continuând să fie da. Subiectul fusese deschis în urma faptului că vorbeam despre viitoarea vizită la Centrul pentru copii, eu spunându-i că e și vina lui că Sophie linge oamenii și crede că lor asta le place. El a fost cel care a învățat-o să facă asta și ea nu s-a dezvățat.
Linsul în ureche era și pentru mine nou. L-am întrebat pe C. cum de e posibil. El a afirmat că “nu a fost în niciun caz ceva erotic, a fost de gâdilat și nu în urechi, ci pe la urechi.”
Băgatul limbii în ureche este un joc sexual al nostru ca pereche, pe care îl învățasem de la el la începutul căsniciei noastre.
Linsul pe piept era de asemenea ceva complet nou pentru mine. Sophie îi povestise mai demult bunicii că tati a lins-o “pe țâțici”, dar eu nu am dat atenție. Încă nu are sâni.
Însă după această discuție în trei mi s-a aprins beculețul. Dacă el a lins-o pe toată fața și doar din greșeală pe gură, cum de ea nu mimează linsul în această formă, ci sărută concret erotic cu limba în gură.
Am nevoie urgentă de ajutor de specialitate. Sunt DEPĂȘITĂ DE SITUAȚIE.
C. este fermecător, arătos, amabil, inteligent și convingător. Dar afirmă exact contrarul celor afirmate de copil, în timp ce și copilul este convingător. Eu bineînțeles că vreau să cred orice, în afara acestui coșmar. Suntem căsătoriți de peste 10 ani și ne iubim, cel puțin eu așa credeam.
Încă creierul meu refuză să mai accepte și alte “neînțelegeri” în ciuda unor bune argumente din partea lui C.
Alte episoade care mi se par suspecte:
• Degetul ridicat, în timp ce Sophie stă pe mâna lui pe canapea, după care a coborât repede degetul
• La 31 ianuarie 2010 Sophie a spus că nu vrea să vină în birou pentru că îi este frică că tati vine înapoi în dormitor (greșeală – vreau să spun birou) (îi este oare frică să stea cu el pe întuneric?)
• “Hopa hopa călăreț” (locuința de la Viena) – C. stătea în pat îmbrăcat doar în chiloți, copilul peste chiloții lui, copilul gol, făcând un fel de sărituri gen călărie (toamna 2008)
• Sophie a încercat să îl lingă pe C. pe abdomen, iar pe mine pe fund, sub pătură
• Poziție șezândă în fața frigiderului – poziție nenaturală, Sophie în poala lui C., cu mâna foarte aproape de zona genitală
• C. stătea pe toboganul din dormitor, Sophie își dă drumul pe tobogan și este prinsă de C. astfel încât să alunece cu fundul pe fața lui – el îmbrăcat complet, ea cu bluză și ciorapi cu chilot
• De ce insistă să meargă cu copilul la toaleta bărbaților, știind câte discuții am avut pe subiectul acesta? Vara lui 2009
• C. a gâdilat-o în mod frecvent pe Sophie pe sub pătură (chiar și cu limba)
• Sophie s-a trezit noaptea și a văzut că C. a venit și el în pat, ea stând între mine și C. A spus “nu, nu, nu” și a sărit imediat peste mine și a trecut astfel pe partea mea (Ruxanda, Bucuresti, ianuarie 2010)
• Povestit de bunica – bunica voia să îi schimbe scutecele și când Sophie se afla la ea în pat, s-a ridicat în picioare (pe verticală în pat) și a țipat “nu tati nu” (Viena noiembrie 2009)
• În decembrie 2009 C. se juca cu Sophie pe jos, în dormitor și i-a desfăcut picioarele încât i-au alunecat chiloțeii. Răspunsul lui C. la întrebarea mea “ce vrea să însemne asta?” a fost “nu asta a fost intenția mea, s-a întâmplat, oricum micuței îi place” / comentariu mamă Sophie: nu era nimic comod ce ar fi putut să îi placă, părerea mea. Sophie stătea cu spatele pe parchet și avea picioarele desfăcute în aer.
• Conform spuselor bunicii, C. a luat-o o dată când eram la Viena pe Sophie la ora 11 înainte de masă timp de 5 ore în dormitor (9 februarie cred), deși se trezise la ora 9 și dormise. Sophie nu a vrut și s-a făcut mică de tot pe jos. Bunica mai spune că a dispărut un supozitor de febră din cele 4. Le-a numărat în mod special pentru că nu înțelegea cum poate să doarmă 5 ore un copil care tocmai se trezise.
• Conform spuselor bunicii Sophie s-a frecat o dată cu zona genitală de sticla de biberon. Când bunica a întrebat-o ce face și de la cine a învățat asta a răspuns “de la tati”.
În familia mea jocurile cu copiii nu presupuneau un contact fizic atât de intens. Părinții mei nu m-au sărutat niciodată pe gură, doar pe obraz sau frunte. C. a spus că eram puritani și că copiii adoră jocurile corporale.
21 februarie 2010
*********************************************
Altă dată C. a spus că poate eu în copilăria mea am fost violată, motiv pentru care aș fi atât de sensibilă și nu aș putea înțelege astfel de jocuri între tată și copil. Slavă Domnului nu am fost abuzată niciodată.
Este adevărat că astfel de jocuri între tată și copil le consider anormale și nu le înțeleg. În special în contextul celor relatate de Sophie. Iar cum că toata lumea în afară de C. fie minte, fie este paranoică sau înțelege pe dos, nu mai pot să cred 100%.
*********************************************
După vizita la Centrul pentru copii de la Viena (februarie 2010) am deschis o discuție cu bunica și am întrebat de ce, când și în ce oraș s-a gândit ea la abuz sexual. Și dacă Sophie a povestit și alte întâmplări și când.
Bunica a fost la București în 2009 în august (< 1 săptămână), noiembrie (circa 1 săptămână) și decembrie 3 săptămâni (din care noi am fost o săptămână în Austria).
În august și noiembrie 2009 Sophie nu i-a povestit nimic și bunica era încântată că totul se sfârșise.
În decembrie (19 sau 20 decembrie 2009) în timp ce îi citea o poveste, Sophie a întrebat:
Știi să faci vrăji, buni?
Da.
Poți să faci ca acest crocodil să îl mănânce pe tati?
Da, pot.
Atunci te rog să faci 5 crocodili care să îl mănânce pe tati.
Ca urmare a faptului că în 2009 bunica fusese luată la rost că pune întrebări care sugerează răspunsul așteptat, nu a îndrăznit să întrebe nimic.
În ziua următoare tot când îi citea povești (aceeași carte), bunica a întrebat-o: “de ce ai vrut ca crocodilul să îl mănânce pe tati?”
Pentru că mă prinde în capcană și nu mă mai lasă.
Cum te prinde în capcană?
Atunci Sophie a arătat două poziții pe canapeaua portocalie:
1. Tati o ținea în poziția doggy style, cu capul în jos și cu mânuța ei a indicat
spre fund și a spus “tati face fâș, fâș cu un balon mic”
2. Iar apoi a arătat a doua poziție în care tati o ține pe spate, cu picioarele ei sus
la cap. Iar el i-a legat picioarele la gleznă cu o șosetă.
Bunica a întrebat “Sophie, ai nevoie de ajutor?”
Nu, trebuie să mă descurc singură.
Comentariu mama Sophie
Când noi (C. și cu mine) în anul anterior purtasem războiul internetului, “încă un articol în sprijinul teoriei mele”, “uite aici un articol care susține exact contrariul”, am citit o poveste interesantă despre un tată care i-a spus copilului “dacă mai povestești asta cuiva mama ta o să se îmbolnăvească” . C. a râs.
Mi-am amintit de data asta când am auzit că Sophie a spus “Nu, trebuie să mă descurc singură”.
Când am întrebat-o pe bunică de ce nu a povestit asta chiar atunci în decembrie 2009, a spus că nu vroia să strice armonia dintre noi înaintea călătoriei în Austria de Crăciun, dovedindu-se din nou un musafir nedorit. Îi era teamă că o să o urăsc la fel ca părinții lui C.
Relatarea bunicii, februarie 2010
Momentul dialogului fusese în decembrie 2009
“Vreau să îl legăm pe tati de ușa asta, ca pirații (poveștile cu Peter Pan) (ușa de la debara, lângă birou) și apoi să îl învingem, să îl învingem”. Spunând asta a bătut din picior în pardoseală.
După care bunica a întrebat:
De ce ești așa furioasă pe tati?
Sophie a răspuns în birou: “din cauza lămpii ăsteia” și a arătat către lampa de pe perete.
Relatarea bunicii, februarie 2010
Momentul dialogului fusese în februarie 2010 înaintea concediului de ski
Sophie, tu ești cea mai frumoasă balerină (ea dansa în sufragerie).
Da, cea mai frumoasă și cea mai puternică, să pot să îl înving pe tati.
Pot să te ajut?
Nu, o să mă descurc singură.
Comentariu mama Sophie, 21 februarie 2010
După vizita la Centrul pentru copii de la Viena am aflat că e bine să punem întrebări, dar doar întrebări deschise, cum ar fi: “când, cum, unde, la ce vrei să îl învingi pe tati?”
Poate răspunsul care vine este “la fotbal”. Asta i-am povestit și bunicii.
Speram să nu mai fie necesar. I-am spus și lui C. că dacă forțează lucrurile și mai petrece doar 5 minute singur cu Sophie fac denunț penal și divorțez imediat. Încrederea mea în el este puternic zdruncinată.
Relatarea mamei lui Sophie
Momentul dialogului a fost sfârșitul lui ianuarie 2010
După ce a întrebat-o pe Sophie în ziua anterioară unde a lins-o mai demult, am întrebat-o eu pe Sophie:
Sophie, tati este cuminte?
Nu spun.
Sophie, ți-a făcut tati ceva?
Știi și tu. (la care m-a privit foarte sever)
Vrei ca tati să plece din casa noastră (întrebare care sugerează răspunsul, știu).
Da.
De ce?
………………..
Sophie, te rog, vorbește cu mine. De ce nu mai vorbești cu mine? Te-am dezamăgit?
S-a întors spre mine și cu o privire plină de reproșuri mi-a spus tare “da”.
Nu o să îi spun lui tati ce îmi povestești tu mie acum, Sophie.
Nu, nu-i povesti pentru că altfel vine după mine.
În concediul de ski noi (C. și cu mine) ne-am certat foarte mult și am discutat. C. a spus adeseori că sunt paranoică și că, dupa încă două vizite psihologul de la Centrul pentru copii sigur o să mă trimită la tratament psihiatric.
Se oferă să facă din nou un test cu detectorul de minciuni. Când i-am spus: “nu, mersi, acum ar fi bine de urmat sfatul doctorului de la Centrul pentru copii”, C. a răspuns că el crede că acum mie îmi este frică să găsesc dovezi pentru nevinovăția lui și că prefer să fiu nefericită și să mă adâncesc în acest coșmar.
Nu știu cum se face, dar noi, C. si eu, parcă vorbim două limbi diferite în ce privește acest subiect. Sunt curioasă dacă vom ajunge vreodată la un consens.
Sfatul doctorului pediatru fusese ca C. să fie atent o perioadă de timp și să încerce să țină copilul în așa fel încât să nu mă deranjeze pe mine (de exemplu să nu atingă copilul cu mâna pe coapsele interioare, ci pe partea exterioara a picioarelor). C. a spus că nu este adevărat, că l-a făcut pe psiholog să se răzgândească.
C. a mai spus că părinții lui îl vor susține pe el indiferent ce se întâmplă și că vor avea încredere oarbă în el. Părinții lui C. au spus că linsul vine de la bunicul și tatăl lui C., că și ei au făcut de multe ori asta în copilăria lui. L-am întrebat pe C. în mod provocator dacă și mama lui s-a confruntat cu istorisiri din partea copilului despre cum tata îl linge în zona genitală. C. a mai spus că dacă povestesc totul părinților săi o să mă urască și oricum îl vor susține în continuare pe el.
Răspunsurile bunicii materne la întrebările mele când și cum ar fi putut apărea primele semne, februarie 2010
Bunica a povestit că în primăvara lui 2007, la Linz (Sophie avea circa 9 luni) l-a văzut pe C. cum se juca ”Hopa sus, călăreț”, ea venind la noi de dimineață; spunea că a deranjat-o să vadă că săriturile erau în zona genitală a lui C., în fața oglinzii de la dormitor. Poziția i s-a părut nenaturală, dar a fost de părere că nu poate fi adevărat, că merge ea prea departe, așa că a reprimat imaginea și nu a spus nimic.
Altă data, la Linz, când a venit la noi să stea cu copilul, eu fiind deja la muncă, Sophie a țipat foarte rău, iar C. a spus: ”Sophie este obosită, bag-o în pat”. Bunica s-a mirat cum de copilul era obosit de bună dimineață, dar nu s-a gândit mai departe de atât. C. s-a culcat cu fetița.
Amintiri mama Sophie
Pe vremea când locuiam la Linz, dar și la Viena, C. dormea adeseori cu copilul și nu cu mine, pentru ca eu să pot dormi mai bine. Drept pentru care eu îi eram foarte recunoscătoare și am apreciat întotdeauna că este un tată atât de bun. Întotdeauna spunea când copilul începea să plângă singur fiind în cameră ”lasă că merg eu”, iar mie nu-mi venea să cred ce noroc am. Odată la Viena devenisem chiar geloasă că el mergea atât de des și am spus ”nu, acum e rândul meu sa dorm cu ea”. La Viena Sophie dormea foarte rău, noaptea când se trezea țipa ca din gură de șarpe și i se dădea lapte subțiat. C. spune că bunica o îndopa cu lapte cât a fost la ea, dar și el îi dădea adesea noaptea 2-3 sticle de lapte.
Pe mine m-a mirat întotdeauna că avea un somn atât de agitat, dar la asemenea motive cum ar putea reieși din aceste pagini nu am ajuns.
C. spunea adesea că ”este răsfățată și trebuie disciplinată” (citat C.). Dar asta nu se potrivea prea bine cu propunerea mea de a o lăsa pe Sophie să țipe noaptea ca să se obișnuiască să doarmă singură.
Abia la București ,când am supravegheat-o circa un an și a dormit tot timpul împreună cu noi, a început să doarmă mai bine. Acum foarte rar se trezește noaptea. Și dacă de exemplu doarme după-masa și se trezește și deja e întuneric nu mai țipă, ci vine să ne caute prin apartament.
22 februarie 2010
Azi am întrebat-o pe bonă (“bunică închiriată”) ce crede despre relația dintre Sophie și C. și dacă C. se joacă frumos cu micuța.
Mi-a răspuns că Sophie de obicei fuge de C.
Sophie merge la C., dar evită un contact fizic prea strâns și față de el este ”rezervată”. Uneori Sophie merge acasă la bonă și bona a spus că Sophie se joacă f. relaxat cu soțul și fiicele ei, altfel decât cu C.
Am mai întrebat-o dacă Sophie a spus ceva vreodată în acest context.
Nu.
După ce bona a plecat am întrebat-o pe mama mea cum a trecut ziua cu Sophie, cum s-au descurcat și mi-a spus că din păcate iarăși are o informație neplăcută de la Sophie.
După-masă Sophie iarăși o linsese pe bunica pe braț.
”Sophie, stii că nu îmi place! Cine face asta? Te linge pe tine cineva?”
”Nu, nu mă linge nimeni. Tati mă lingea când eram mică și eu nu vroiam.”
”Unde?”
”Peste tot. Și o dată am făcut și pipi pe fața lui. ”
”Și tati ce a spus?”
”Nimic.”
Clarificare in ce privește întrebările care sugerează răspunsul așteptat.
Știu de la bunica două întrebări care sugerează răspunsul așteptat.
În aprilie 2009 când am venit acasă bunica mi-a povestit că Sophie înainte să își ia rămas bun de la C. în dormitor și-a ținut pantalonul de la pijamaua roz cu ambele mâini. Bunica a întrebat-o “de ce ții așa de pantalon? Ți-a dat tati pantalonul jos?” (întrebare care sugerează răspunsul așteptat).
Răspunsul lui Sophie a fost: “Da, și m-a lins aici și aici.” Spunând asta a arătat cu mâna în față și în spate.
A doua întrebare care sugerează răspunsul așteptat este: “te-a supărat tati?” Asta a întrebat-o bunica pe vremea când ea era la Viena cu Sophie.
Da.
Unde te-a supărat?
La cutec (așa pronunța ea scutec).
Bunica a povestit și de vremurile de la Viena când Sophie a fugit la ea de la jocurile de la calculator cu Chris în dormitor (la vremea aceea aveam computerul în dormitor), tremurând de frică.
Relatări mama lui Sophie
În aprilie sau mai 2009, după toată cearta cu linsul, Sophie a vrut sa îl lingă pe C. C. i-a spus “Sophie, nu mai face asta”
Eu i-am spus: “Ea o face pentru că tu ai învățat-o că îți place.”
Atunci el a intrebat-o: “Sophie, îmi place mie asta?”
Iar ea a răspuns: “Da.”
La care C. i-a dat o lovitură puternică lui Sophie, ceea ce pe ea a șocat-o și a făcut-o să plângă.
Am fost foarte furioasă și i-am spus că nu e absolut deloc corect ca mai intâi să învețe copilul să lingă și apoi să îl pedepsească pentru asta.
C. a spus că „e singurul mod de a o dezvăța pentru că altfel are el probleme de genul acesta.”
Alte amintiri unde m-am simțit confuză
– C. citește o poveste în pat, Sophie stă întinsă lânga el; eu plec din dormitor, mă întorc peste câteva minute , Sophie stă cu picioarele desfăcute (ca un O), cartea stă pe abdomenul lui, el nu mai citește, iar mâna lui este pe coapsele ei pe interior, destul de sus. Când intru eu, dă repede mâna deoparte și ia repede cartea. (decembrie 2009).
– Când eram în Parcul de la Grădina Icoanei împreună cu C. și cu Sophie, ne-am așezat pe o bancă, iar Sophie s-a dus spre locul de joacă (Chris era obosit și și-a pus capul în poala mea cu nasul spre abdomenul meu; Sophie în drum spre locul de joacă, s-a întors spre noi râzând și văzându-ne a avut o reacție puternică. A început să țipe și s-a întors imediat la noi. I-am spus că tati e obosit și că se odihnește puțin, nicio grija (primăvara sau vara lui 2009).
Comentariu general:
Încă nu pot înțelege de ce viața mea a devenit un jurnal de evenimente scârboase și triste.
A fost o mare greșeala faptul că nu am urmat sfatul doamnei psiholog pediatru în aprilie 2009 (de a merge de urgență cu soțul meu la Centrul pentru copii) și că mi-a luat 10 luni să ajung la Centrul pentru copii. Însă C. m-a făcut să văd lucrurile altfel, fiind foarte convingător în acest sens. Pare atât de sincer încât am crezut că sigur nu este decât o neînțelegere. Așa cum a și spus după scandalul din aprilie ”te aranjez eu, chiar dacă trebuie să vin la București și să fiu cu voi.”
Multă lume mă întreabă la serviciu dacă sunt tristă. În mod normal rad mult și nu plâng aproape niciodată (nici în viața privată, nici la serviciu). Acum totul s-a schimbat. Azi la o ședință a trebuit să mă concentrez pentru a nu-mi da lacrimile. Și am tot timpul o față serioasă și îngrijorată.
24 februarie 2010
C. a venit ieri de la Viena la București. A mai fost o dată la psihologul de la Centrul pentru copii și a venit destul de dispus să facă compromisuri. Psihologul pare să fi facut minuni.
Dar nu a ținut mult timp. În ziua următoare a spus că dacă nu termin cu frica mea de a-l lăsa singur cu Sophie, o ia pe Sophie la hotel să doarmă cu el.
1 martie 2010
Ținând cont ca am fost la 28 februarie la bal la București, am trimis-o pe Sophie acasă la bonă, astfel încât să nu petreacă noaptea singură in casă cu C. A doua zi Sophie mi-a spus de mai multe ori:
”Mami, am avut un vis ciudat.”
”Ce vis, iubita?”
Oameni răi și miros de fund.
Ce fel de miros de fund, Sophie?
De bărbați. Nu mai vreau miros de fund de bărbați.
Sophie, cine era în vis? Ai văzut pe cineva?
Nu, nu am văzut nici o față.
Sophie, ai adesea astfel de vise?
Da.
Și când dormi la mami în pat?
Da.
I-am povestit lui Chris întâmplarea și el mi-a spus că Sophie i-a povestit lui mai demult un vis în care niște oameni răi vroiau să îi lege pe copiii de la grădiniță de perete și că Sophie vroia să îi salveze pe copii.
Chris consideră în continuare că totul este perfect și că niciodată nu au fost probleme. Nu știe de la ce a pornit totul. Dar atâta vreme cât nici eu, nici bunica nu am văzut „penetrare” sau „că o linge pe Sophie în zona genitală”, orice spunem noi nu este decât paranoia noastră. Mai demult spunea „paranoile bunicii”. Dar fiindcă eu îmi pun din ce în ce mai multe întrebări, dacă nu cumva am fost prea oarbă, și neîncrederea mea crește, acum au devenit „paranoile noastre”.
5 martie 2010- ce a povestit Sophie bunicii
Bunica a venit la 4 martie de la Viena la București pentru că Chris e la un seminar în Elveția și eu am nevoie de bonă și la sfârșit de săptămâna (ziua de naștere a unei prietene).
La 5 martie bunica și Sophie au fost la McDonald’s unde la masa de lângă ei stătea un copil mic (fetiță, circa 2 ani).
Sophie: “Fetița e bebeluș”.
Bunica: “Fetița nu mai e bebeluș, ci un copil mic”.
Sophie: “Și eu am fost mică și tati m-a lins peste tot”.
Bunica, în panică: “shshsh”.
Sophie a întrebat: “ce? nu vrei să mă auzi?”
Bunica: “Ba da, Sophie”
Sophie: “M-a lins peste tot și am făcut pipi pe fața lui”
Întrebare către Centrul pentru copii: CUM TREBUIE SĂ ABORDĂM ASTFEL DE VORBE ÎN PUBLIC? Dacă blochezi copilul, ai putea să îl sperii. Dacă nu îl blochezi, poate deveni îngrozitor de penibil.
Aceste vorbe ale lui Sophie (pipi pe față, tati mă prinde în capacană- poziția doggy style și picioarele legate cu șosetă) i le povestesc lui C. abia la Viena la psiholog. Mai întâi aș vrea să îl întreb pe psiholog dacă în astfel de cazuri chiar trebuie să îi povestești tatălui totul și dacă copilul în acest caz nu se simte trădat. Sophie spune multe, arată mult și C. totuși face ce face și obține timp pe care îl petrece doar cu ea și ar putea-o intimida.
Alte aspecte care mi-au sărit in ochi și care ar putea fi relevante:
• În vara lui 2009 Sophie a spus că vrea acasă la bonă, iar eu l-am rugat pe C. ca in drum spre casă sa o ia, pe la ora 20. Chris s-a dus la bonă să o ia pe la ora 16. Dar Sophie nu se dusese la bonă. Atunci Chris s-a dus înapoi la serviciu. Pe mine m-a mirat că a plecat atât de repede de la serviciu pentru a o lua pe Sophie (bona oricum e plătită pana la ora 20). Voia sa petreacă timp singur cu ea. Dar fiindcă nu a reușit, s-a întors la serviciu.
La 26.09.2010 Sophie in cadă se atinge acolo jos. O întreb: Ce faci, Sophie, te mănâncă ?
Ea imi raspunde: nu, nu mă mănâncă, fac doar așa.
Unde ai învătat asta, Sophie?
Singură am învățat.
Dar nu e bine să te atingi prea des pentru ca te iriți.
Nu mă interesează, nu mă deranjează.
Sophie, de ce faci asta?
Nu mă întreba pe mine, mai bine întreabă-l pe tati, pentru ca el m-a forțat.
Mai târziu la masă.
„Sophie, eu vreau ca ție să îți fie bine și nimeni să nu te forțeze sa faci ceva”.
Mami, nu e întotdeauna cum ne dorim, dar poți vorbi cu steaua căzătoare. Eu i-am spus că vreau să devin Ariel.
M-am gândit că trebuie să notez asta imediat în acest document. La 11 septembrie 2010 am ieșit cu Alina si Christina, iar Chris era acasă cu Sophie. A doua zi dimineața eram obosită și vroiam să dorm mai mult, dar Sophie a venit la mine în pat și mi-a suflat la ureche: „Mami, te las să mă atingi unde vrei tu”. Nu am fost in stare să reacționez și am dormit în continuare. Două zile mai târziu i-am povestit lui Chris. Mi se pare ciudat că astfel de întâmplări apar din nou cu cât Chris petrece mai mult timp singur cu Sophie.
După 2 ani de pauză, scriu mai departe la data de 29 octombrie 2012
În parte e-mailurile către domnul Schwaerzler sunt o bună documentație pentru perioada asta.
În noiembrie 2010 l-am cărat pe Chris la Eisenstadt la detectorul de minciuni.
În decembrie 2010 a venit raspunsul: „minte”. Pentru mine asta nu a fost o surpriză pentru că în timpul testului am avut aceeasi senzație. Instinctul meu a dat oricum același verdict.
Când a sosit pe e-mail rezultatul testului, el s-a panicat și a început să plângă, cu Sophie în poală, „Sophie, îmi merge atât de rău, tati trebuie să plece” etc. I-am spus că pentru copil acesta e un stres prea mare, să înceteze și să meargă la culcare. Mi-a spus că in locul meu, dacă el ar primi un astfel de rezultat de la test cu privire la partenerul său, ar divorța imediat. După care a plecat și dupa circa 20 de minute s-a întors și mi-a spus că s-a gândit să își facă ceva (= sinucidere).
Ulterior au început să apară probleme la serviciul din România și și-a găsit un loc de muncă la Viena. Cu începere de la 23 martie 2011.
În ianuarie sau februarie l-am contactat prin e-mail și telefon pe domnul Schwaerzler. Mi-a spus că nu trebuie să las o astfel de decizie importantă pe seama unui judecător și să divorțez.
Asta i-am spus și lui Chris și i-am mai scris că domnul Schwaerzler m-a informat ce organizație aș putea contacta în legătură cu amenințările cu moartea din partea lui Chris, în ziua în care am aflat rezultatele testului poligraf: că el se sinucide, că părinții lui o să mă omoare pe mine și că el o să o omoare pe mama. Nu am vrut să fiu spirituală și să îi spun că ordinea respectivă este imposibilă.
Vara ne-am văzut rar. Odată nu a răspuns la telefon timp de două săptămâni, deși Sophie ar fi dorit să vorbească cu el.
Apoi ne-a vizitat de 3 ori, la intervale de 2-3 săptămâni. Aceste vizite aveau ceva în comun: sâmbătă am dormit mai mult pentru că erm foarte obosită de la activitatea de restructurare de la BCR Leasing, iar el s-a jucat cu Sophie jocuri pe calculator în birou (deci nu în dormitor). M-am gândit că doar n-o fi atât de bolnav încât să îi facă ceva lui Sophie, acum că îi spusesem că nu mai am încredere în el și fusesem sfătuită să mă despart de el.
Uneori duminica dupa-masa sau seara pleca cu avionul, după care o dată Sophie a vrut să își introducă în vagin un baston. În joacă, dar totuși extrem de ciudat. La întrebarea mea de ce face asta, a răspuns doar: „așa”.
Altă dată, în lunea de după, s-a scărpinat pe corp de parcă era nebună. Chiar și Tanti Nuți mi-a povestit asta plină de griji.
Altă dată a încercat, înainte de baia de duminică sau luni seara, să își muște sânii.
În noiembrie 2011 am fost în noua locuință a lui Chris (str. Adalbert Stifter), unde în iulie sau august fuseseră duse lucrurile de la București. Câteva luni a dormit în locuința lui Michi, apoi circa 2 luni în sectorul 3, unde i-am spus să și rămână. Voia să caute o locuință care să îmi placă și mie, deși i-am spus că asta nu ar trebui să fie relevant la luarea deciziei. Ulterior, după un sfârșit de săptămână cu o atmosferă glacială într noi, a spus că ne va omorî și pe mine, și pe mama pentru că nu vede o altă soluție, și că nu o va face acum, ci la un moment dat mai târziu, și că o să facă să pară un accident.
M-am cutremurat și i-am spus că sună foarte agresiv și că poate are nevoie de sex, ceea ce am și făcut, dar mie nu mi-a plăcut. Ulterior, la Centrul pentru Copii s-a folosit de asta pentru a spune că amenințările au fost un preludiu. Incredibil de inteligent și de perfid.
Din punctul meu de vedere a fost o reacție extrem de primitivă „mâine pe la 5 trebuie să merg la bucurești la serviciu, copilul doarme în camera lui, cum ies fără scandal la miezul nopții?”
În decembrie 2011 m-am mutat la Viena, mobilele le-am depozitat în parte la Depozitul My Space, pentru că voiam neapărat o altă locuință. Ideea de a mă muta cu el îmi provocase panică. În prima jumătate a lui ianuarie lucrurile mele de le Depozit au fost aduse în locuință. De atunci dorm din ce în ce mai des aici. Între timp până la 6 nopți pe săptămână. Când psihoterapeuta mea m-a întrebat unde mă odihnesc mai bine, i-am răspuns: „fără îndoială, în locuința mea mă odihnesc mai bine”.
În ianuarie sau februarie am avut două ședințe la Centrul pentru Copii, la domnul Schwaerzler și la colega lui. Ne-au recomandat terapie de cuplu în scopul medierii, precum și terapie individuală pentru a ne elibera sufletele de povara pe care o purtăm. Eu am început-o și mi-a prins foarte bine. Chris nu a făcut terapie individuală, iar la terapeutul comun a spus: „asta oricum mi-a fost recomandată doar mie, el nu are nevoie de ea, domnul Schwaerzler ar fi spus că ambii doar așa din politețe și pentru ca eu să nu mă simt lezată”. Ulterior în scris domnul Schwaerzler a declarat că nu este adevărat, și lui îi fusese recomandată terapia individuală.
La a doua ședință la Centrul pentru Copii am vorbit și despre faptul că C. la prima ocazie a „recidivat” și că, deși îi spusesem că nu are voie să rămână singur cu Sophie în locuință, s-a despărțit de Michi și, în loc să mă sune, eu fiind pe Maria Hilf (fusesem prin oraș cu Petra), luat-o pe Sophie singură în locuința sa. L-am sunat, foarte furioasă, și am mers imediat la locuința lui. La domnul Schwaerzler a spus că nu este adevărat, el nu ar fi înțeles bine unde urma să ne întâlnim, a crezut că ajung înaintea lui la locuință. După întâlnire, în mașină, avea lacrimi în ochi și a spus că a mințit, că voia „doar să obțină încredere cu forța”, că știa că eu sunt pe Maria Hilf. A spus că ar face orice să îmi recâștige încrederea și că, dacă eu văd că el este singur cu Sophie în locuință și nu se întâmplă nimic, atunci eu îmi recapăt încrederea. O tâmpenie. Știe foarte clar că încrederea nu mai există.
La ultima ședință de terapie de cuplu i-am spus că mă aștept ca el să își ceară scuze de la mine și de la Sophie, moment în care am văzut că iar avea lacrimi în ochi. Când mi-a scăpat în mod prostesc comentariul „și de la domnul Schwaerzler am confirmarea scrisă că și tu ai nevoie de terapie”, lacrimile i-au dispărut și a reluat rolul în care neagă totul.
La terapeutul de cuplu a spus odată că nu am voie la BM cu copilul și mama mea, la care eu i-am spus că în acest caz nici Sophie nu are voie la Dietach, la care el a răspuns OK, este în regulă. Apoi eu i-am spus că dacă mă sună părinții lui și mă întreabă care sunt motivele pentru asta, atunci o să le spun întreaga mea versiune, la care el a spus că merge la angajatorul meu și îi spune ce „învârteli” am făcut eu la firmă. Am fost atât de surprinsă să văd cât de departe este în stare să meargă. Ținând cont că nu am nimic de ascuns, am spus „minunat, poți să faci asta imediat, nu mă deranjează, iar eu îi informez imediat pe părinții tăi”. Domnul Lackinger a spus imediat că „ăsta este în sfârșit un progres însemnat”, dar Chris a bătut în retragere. Asta era prin 17 iulie 2012, la 19 iulie aveam a doua întâlnire, atât de aproape de prima pentru că era perioada concediilor.
După ședința din 17 iulie mi-a cerut cheia de la locuința sa și a făcut mare circ la mine la serviciu, spunându-mi „să-ți iei lucrurile”. Dezgustător. Era vară, ferestrele erau deschise, din birou se aude ce se vorbește pe stradă. Nu am nevoie de așa ceva din partea colegilor din firmă. I-am scris pe e-mail că este ultima dată când nu fac plângere penală pentru amenințare. În fața clădirii unde este domnul Lackinger m-a amenințat că „dacă povestesc ceva părinților lui, are el grijă să nu mai pot face nimănui vreodată ceva”. La ședință la domnul Lackinger două zile mai târziu, a afirmat că e vorba doar de defăimare. Ar fi amenințat „doar ca să mă defăimeze”, caz în care cuvântul meu contra cuvântului lui nu avea nici o putere. Rahat. Făcuse o mișcare pe stradă ca și cum m-ar sugruma și și-a dus amândouă mâinile la gâtul meu. L-am oprit și l-am întrebat „iarăși mă ameninți? Fac plângere penală, eu m-am săturat”. Apoi s-a controlat. În afară de asta se întâmpla pe strada Otto Bauer în plină zi.
La 25 octombrie 2012 am înaintat divorțul. Într-o primă fază fără a numi adevăratele motive. În cazul unei dispute, voi spune tot.
Între timp m-am ocupat de acest subiect atât de mult, încât nici nu mă mai înspăimântă. Ar fi extrem de neplăcut pentru Sophie, de aceea încerc mai întâi pe cale amiabilă, dar, dacă nu se poate, atunci cer să mi se încredințeze exclusiv copilul. Așa cum spune doamna Trausmuth care asistă copii, adolescenți sau adulți, nu pot să îi dau 50% din dreptul de îngrijire. Asta ar fi pentru Sophie imposibil. Reacția ei a fost atât de spontană, atât de convingătoare. Slavă Domnului.
De asemenea, mi-a spus să notez și următoarele: înainte cu circa 2 săptămâni, într-o sâmbătă, am fost în locuința lui Chris, el a ieșit de la duș, iar Sophie în camera de joacă i-a desfăcut fesele și și-a băgat nasul în fundul lui. El a venit imediat la mine și mi-a povestit, ca eu să nu aflu de la Sophie. Eu nu văzusem scena, deși ușa de la camera de joacă era deschisă. Atunci i-am spus că este ciudat, că nu poate pretinde că totul este OK și Sophie complet normală, pentru că nu este așa. El a spus că e adevărat, poate e de la faptul că Sophie petrece mult timp cu Minerva. Iarăși perfid. Vrea să dovedescă părinților săi că Minerva e capul răutăților și el e mielul nevinovat. Mă mir că nu pricepe că nu are cele mai bune cărți.
Amân de aproape 2 ani discuția cu părinții lui. Pentru că nu voiam să le stric Crăciunul, concediul de iarnă, apoi Paștele, apoi ziua lui Hannes, apoi ziua lui Roswitha etc. La acest sfârșit de săptămână iarăși am amânat. O să mai încerc și pe 3 noiembrie. Este dificil, pentru că reacția lor poate fi de a-l suna pe Chris, după care începe cearta. Dar nu mai pot amâna prea mult.
Save Sophie: Now! 