Raport de pericol iminent al Centrului de Interventie impotriva Violentei Domestice – 31 mai 2013

Wiener Interventionsstelle gegen Gewalt in der Familie ZVR: 392798682, DVR: 4006832
Domestic Violence Intervention Centre – Member of the WAVE Network http://www.wave-network.org
Die Wiener Interventionsstelle ist als Opferschutzeinrichtung anerkannt und arbeitet im Auftrag des
BKA-Bundesministerin für Frauen und öffentlichen Dienst und des Bundesministeriums für Inneres (BMI)
sowie des Bundesministeriums für Justiz (BMJ) im Rahmen von Prozessbegleitung
Adresse: 1070 Wien, Neubaugasse 1/3, Tel. 01 / 585 32 88, Fax : 01 / 585 32 88 – 20
e-mail: office@interventionsstelle-wien.at web: http://www.interventionsstelle-wien.at

Viena, 31 mai 2013

RAPORT de pericol iminent in legatura cu Sophie Guger

Organizatia noastra, ca organizatie pentru protectia victimelor, a fost informata despre crima comisa asupra dnei Ruxanda Guger, intrucat mama femeii ucise are cf.  § 66 Abs. 2 StPO si  § 73a ZPO dreptul la suport si ajutor in cursul actiunii juridice. Dna Roanghesi ne-a imputernicit sa o insotim in cursul actiunii juridice (act GZ353Hr/415/12i StA Wien)

In plus, noi ca organizatie impotriva abuzului domestic, suntem obligati sa verificam orice informatii legate de o posibila periclitare a minorilor si sa oferim ajutor corespunzator. Astfel, este si sarcina noastra ca minorei Sophie Guger sa ii fie bine cand aceasta se afla la bunica din Viena.

Uciderea dnei Guger de catre sotul ei pe 25.11.2012 a reprezentat pentru Sophie o traumatizare grava. In plus, intr-un document depus la avocata ei de catre mama fetitei exista indicii masive despre abuzul sexual comis de tata asupra copilului (vezi anexa 1). Sophie s-a aflat la momentul crimei in camera alaturata si nici pana astazi nu este clar in ce masura a fost martora la crima. In noaptea crimei, imediat dupa si-a ucis sotia, tatal Sophiei a dus-o pe aceasta la parintii lui la Steyr, desi Sophie locuia si mergea la scoala aici, in Viena.

Crima a avut loc sambata, iar luni bunicul patern a si venit la Viena pentru a lua lucrurile Sophiei (fusese in Viena si inaintea crimei, vineri in noaptea de vineri spre sambata). Bunica materna se afla inca sub stare de soc, preocupata de organizarea inmormantarii fiicei, in vreme ce bunicii paterni faceau deja in Steyr cerere pentru custodia nepoatei si o inscriau imediat acolo la scoala.

Datorita crimei, intre dna Roanghesi si bunicii paterni existau tensiuni enorme. Dna Roanghesi a fost acuzata de dl Guger imediat dupa crima, pe 26.11.2012, ca l-ar fi “distrus pe Christoph”. In loc de condoleante si compasiune, dna Roanghesi a fost invinuita si agresata. De asemenea, bunicii paterni au refuzat sa participe la costurile inmormantarii, sustinand ca aceasta ar trebui sa fie platita din contul victimei, dna Ruxanda Guger.

Aceasta situatie extrem de incordata s-a rasfrant evident si asupra Sophiei. Noi ne-am oferit sa o sustinem pe d-na Roanghesi si sa-i fim alaturi in aceasta situatie dificila si incordata. De asemenea, si pentru ea a fost important sa primeasca ajutor si consiliere cu privire la modul cel mai bun in care sa se poarte cu Sophie si cum ar putea-o ajuta mai bine in situatia de fata.

Am insotit-o deci pe dna Roanghesi de mai multe ori si am reusit astfel sa o cunoastem si pe Sophie de-a lungul mai multor intalniri. De asemenea, noi am fost singura organizatie prezenta la inmormantarea d-nei Guger. Astfel am putut observa noi insine in mod intens interactiunile intre partile prezente acolo.

Multa vreme noi am fost singura institutie psiho-sociala care a avut contact personal cu Sophie; scopul nostru a fost sa oferim sprijin in acea situatie de criza enorm de incarcata.

Nici Protectia Copilului din Viena, nici cea din Steyr nu o cunosteau personal pe Sophie; bunica nu a primit practic nici un ajutor in contactele dificile cu parintii inculpatului.

Cu atat mai surprinzator este pentru noi faptul ca pana acum nu am fost deloc contactati ca sursa de informatii sau ca martori!

Dupa cum am afirmat, noi am fost in mod repetat alaturi de dna Roanghesi si Sophie. I-am oferit bunicii sprijin psiho-social si am invitat-o de mai multe ori la noi. Am rugat-o pe dna Roanghesi de asemenea sa ne relateze despre week-endurile in care Sophie o vizita, pentru a le putea ajuta si a intelege cum se simtea Sophie, cum se dezvolta relatia minorei cu bunica maternala si respectiv cu bunicii paterni. Acest demers a fost necesar pentru a ne forma o parere despre modul cum se respecta binele copilului in aceasta situatie deosebit de tensionata.

Conversatiile aveau loc mereu in prezenta unei interprete oficiale, angajate de institutia noastra. Dna Roanghesi nu cunostea intrebarile pe care i le puneam si nu se putea deci “pregati” pentru discutie in niciun fel.

Intotdeauna raspundea spontan, fara a sta mult pe ganduri, si nu am avut in niciun moment impresia ca ar fi inventat sau „fabricat“ ceva. Isi indeplinea mereu cu deplina dedicatie sarcina de a avea grija de copil si nu am avut in niciun moment impresia ca ar periclita in vreun fel binele fetitei.

CU ATAT MAI SOCANT ni s-a parut faptul ca dnei Roanghesi i-a fost interzis contactul cu Sophie prin ordin judecatoresc; cu atat mai grav este faptul ca Sophie a fost inapoiata bunicilor paterni, desi plangerea penala impotriva bunicului patern suspect de abuz sexual se afla inca pe rol.

Noi am documentat cat am putut de exact tot ce ne povestea bunica.

Astfel, se inmultisera la Sophie simptomele ingrijoratoare, de ex. comportament sexualizat si scene reproduse in joc care indicau abuz sexual. La inceput am crezut ca ele se explica prin abuzul comis de tata in trecut, dar simptomele nu se imputinau, cum sperasem noi, ci dimpotriva, se inmulteau.

Foarte ingrijorati, am informat pe toti expertii implicati in acest caz:

–       D-na R., directoarea Protectiei Copilului in Steyr, care nici nu o cunostea pe Sophie; aceasta ne-a spus, spre mirarea noastra, ca Protectia Copilului nu se ocupa de Sophie si nici nu colaboreaza cu bunicii paterni.

–       Protectia Copilului 1/4/5, asistenta sociala sefa dna G.

–       Inspectoarea din cadrul MA11/protectia copilului Viena, dna Z.

–       Spitalul de psihiatrie pentru copii si adolescenti, dna dr. B. si dna V.

–       Asistenta sociala a spitalului de psihiatrie, dna Roswitha S.

Din pacate, din cate stim noi niciuna din institutiile de mai sus nu a reactionat la raportul nostru de pericol iminent si nu s-au facut niciun fel de vizite la domiciliul bunicilor paterni. Nu au fost luate niciun fel de masuri.

Spitalul de psihiatrie a afirmat ca lucreaza cu Sophie numai la prelucrarea traumei legate de uciderea mamei; nu ar fi sarcina lor sa clarifice situatia de abuz. Nicio institutie specializata pe abuz sexual nu a fost contactata. Aceasta ar fi putut sa castige incet-incet increderea fetitei si ar fi putut-o ajuta.

In schimb, Sophie a fost in cea mai mare parte a timpului la bunicii paterni si sub influenta lor exclusiva, fara alta supraveghere.

Din relatarile dnei Roanghesi a devenit tot mai clar ca fetitei ii era frica, nestiind ce are voie sa spuna si ce nu; doar a vazut practic cum i-a fost omorata mama si evident (constient sau inconstient) traieste cu teama ca i s-ar putea intampla si ei acelasi lucru.

Cu timpul, Sophie a indraznit totusi sa se destainuie bunicii, in care avea incredere pentru ca bunica avusese grija in mod regulat de ea inca de pe vremea cand era un bebelus. Astfel, Sophie a relatat despre evenimente de abuz sexual, fara a preciza insa cine era faptasul.

Pe 28.04.2013 Sophie a povestit in sfarsit despre „atacurile“  sexuale din partea bunicului, dl. Guger, si pentru prima oara s-a destainuit si altor persoane (vezi plangerea penala). In aceasta situatie de criza acuta mi s-a cerut sprijinul de catre interpreta si de catre prietenele mamei Sophiei, astfel ca am avut o conversatie cu Sophie pe aceasta tema.

Din cate stim, Sophie s-a destainuit si socio-pedagogului de la Centrul de criza unde s-a aflat datorita suspiciunii de pericol iminent in care se afla. (vezi si raportul de pericol iminent)

Am redactat un raport de pericol iminent catre Protectia Copilului (vezi anexa 2), iar Protectia Copilului a depus plangere penala la Procuratura din Viena (207 St/77/13f), care a transmis-o mai departe la procuratura Steyr!!!

Datorita implicarii noastre in acest caz incredibil de tragic, in ultimele 6 luni am putut cunoaste intens situatia. Alte institutii fie nu au avut niciun contact, fie doar contacte sporadice si scurte cu Sophie si cu bunica materna. Dna R. – directoarea Centrului de Protectie a Copilului din Steyr, nu o cunoaste personal pe dna Roanghesi nici pana in ziua de azi, dar pare sa aiba extrem de multe prejudecati. Pe Sophie se pare ca a cunoscut-o abia cand s-a dus s-o ia de la Centrul de Criza si s-o aduca inapoi la Steyr (calatorie pe care a facut-o de una singura, ceea ce noua ni se pare o actiune inexplicabila).

Dupa cum am precizat, in NICIUN moment nu am avut impresia ca dna Roanghesi ar fi inventat sau “construit” ceva. Relatarile ei erau autentice si adesea era extrem de disperata si afectata, plangea foarte mult si era foarte ingrijorata de soarta Sophiei. Rosa Logar, directoarea, si Monika O., jurista si asistenta sociala a Centrului de Interventie impotriva violentei Domestic, precum si dna Diana S., care fusese angajata de organizatia noastra ca si interpreta, sunt martore.

Faptul ca dna Roanghesi, cand vorbeste despre simptomele Sophiei, este acuzata ca ar minti pare sa fie o inversare a situatiei faptas-victima; persoana care semnaleaza suspiciuni grave de abuz sexual ajunge sa fie portretizata ca faptas, dar fara a se furniza vreo dovada ca semnalarile ei ar fi inventate. Acest lucru este extrem de problematic in vederea asigurarii sigurantei copilului, intrucat nu se investigheaza in mod adecvat posibilele pericole.

In clarificarea unei suspiciuni de abuz sexual este nevoie de timp si de stabilirea unei relatii blande si atente cu victima, de asemenea este necesara colaborarea mai multor institutii specializate pe abuzul sexual. De o importanta centrala este ca acel copil sa se simta in siguranta, altfel nu poate avea incredere in nimeni. Ori, la Sophie nu este cazul, pe timpul sederii in spitalul din Steyr au vizitat-o niste verisoare (nepoate ale bunicilor paterni), fapt care a accentuat influenta bunicilor paterni; astfel, Sophie a fost obligata sa creada ca se va intoarce la bunicii paterni. Este evident ca o clarificare din partea institutiilor specializate pe abuz sexual nu a avut loc.

Exista teama justificata ca Sophie este manipulata de acuzat. Exista teama justificata ca Sophie este manipulata si in ce priveste uciderea mamei ei. Un indicator al acestei manipulari este faptul ca Sophie spune ca ea stie de la bunic ce s-a intamplat si ca a fost “un accident“. Sophie nu a fost nici pana acum intervievata despre seara crimei, care a fost cu 6 luni in urma! Noi suntem extrem de ingrijorati de asemenea de faptul ca in ambele procese pana acum nu au mai fost intervievati alti martori.

Pe paginile urmatoare se afla rezumatele rapoartelor despre contacte si vizite (intrucat sunt notite interne, ele pot contine greseli de ortografie; scopul a fost acela de a reda cat mai autentic discutia). In alt document se afla rapoartele de pericol iminent redactate de noi (anexele 2 si 3)

Rosa Logar (directoare)

****************

Anexe – Rapoarte ale vizitelor

Raport al dnei Minerva Roanghesi despre weekendul petrecut cu Sophie 14-16.12.2012

Vineri am luat-o pe Sophie de la Spitalul de Psihiatrie pentru copii si adolescenti, de la dna B. Am intrebat-o pe dna Moni (jurista Centrului de Interventie), care venise cu mine, ce sa fac, unde sa merg cu Sophie. Ea a spus ca pot decide eu singura.

Eu am o relatie buna cu Sophie, nu am pedepsit-o niciodata, intotdeauna i-am explicat totul. Am intrebat-o in care locuinta vrea sa mearga, a ei cu mami sau a lui buni. A spus ca vrea in locuinta ei. I-am spus ok, dar la mine am facut cumparaturile si am gatit ceva. Ne-am inteles ca mergem mai intai la ea si apoi la mine.

Am intrat, Sophie s-a dezbracat. A intrat in apartament, in dormitor, a deschis toate cutiile, sertarele unde isi tinea mama ei hainele. I-am spus lui Sophie ca eu am strans in brate hainele. Sophie a zis “Tu ai imbratisat-o, eu o sa ma imbrac cu hainele ei”. Am plans.

A reusit sa scoata o rochie din cutie, s-a dezbracat la maieu si si-a pus rochia pe ea. M-a rugat sa i-o prind ca sa-i stea fix, i-am spus ca nu am ac de siguranta, dar Sophie a spus “Poti sa iei acul de par”. Am facut asta si i-am spus ca daca o deranjeaza rochia si e prea stramta, sa-mi spuna si cautam altceva.

A imbracat si un dres. Era racoare, dar a vrut neaparat sa ramana asa, m-a trimis in camera cealalta si mi-a spus sa astept. Cand m-a chemat, isi luase o curea, o geanta si un colier de perlute de-al Ruxandei, pe care il facuse ea. M-a intrebat: care perle se potrivesc mai bine? I-am spus “care-ti plac tie, care vrei tu; si cea facuta de tine este foarte frumoasa”.

Eu am fost mai tacuta si Sophie a spus “Stii ca mama nu a vrut sa fim triste. Hai sa facem muzica”. A zis ca face un spectacol, a dansat si a spus “Buni, nu trebuie sa fii trista!”
A mai trecut ceva timp, in care nu am intrerupt-o. Am intrebat-o daca vrea sa dansez si eu. A spus da si am dansat impreuna.

Dupa aceea s-a dus la baie, unde este dusul. Sub chiuveta era o cutiuta cu cauciucuri de par, pe care a golit-o. A spus “Acum ma duc in dormitor, sa nu vii dupa mine”. I-am spus ca nu ma uit, sa stea linistita. Am crezut ca vrea sa-si ia din jucarii.

Dupa un timp m-am dus la ea s-o intreb daca nu ii era frig, caci era cam frig in apartament. Am vrut sa-i fac si un ceai, dar ea a spus ca nu vrea nimic si sa nu intru in camera. Am spus ca am vrut doar s-o intreb, n-am intrat.
Apoi a venit ea, facuse doua scrisori, decupate frumos si ornamentate, pe una scria “Buni te iubesc” si pe cealalta “Sophie si buni” si ne desenase pe amandoua. M-am bucurat si i-am multumit pentru cadoul frumos si am imbratisat-o.

Imi faceam griji ca era prea frig. Ea a vrut sa se uite la un film de desene animate. I-am spus ca are voie sa se uite la ceva, dar sa nu fie ceva de groaza. Avea CD-uri. Mai era acolo si o saltea pe care mai dormeam eu uneori si care era inca rulata, fiindca Ruxanda urma sa plece in calatorie de afaceri.

I-am spus sa se bage sub patura si sa se uite la film. S-a uitat la “Sunetul muzicii”. Cu o saptamana inainte fusese bolnava si se uitase la acelasi film, i-l pusese mamica ei. Avea si filme de desene animate, dar n-a vrut. Am intrebat-o daca a ales “Sunetul muzicii” pentru mine si a spus ca da.

I-am spus ca dupa ce se termina filmul mergem la mine si ii fac clatite. A spus ca nu-i este foame. Ne-am uitat pana la scena unde copiii se ascund in pomi. Filmul era in engleza si am incercat sa intelegem si sa cantam si noi. Dupa aceea a spus “Buni, hai sa mergem la tine, caci seara sunt desenele animate”.

Am dezbracat-o si am imbracat-o cu hainele ei. Dupa aceea a mai cautat ceva in bucatarie. Ruxanda facuse cu ceva timp inainte niste biscuiti cu prietenele. Sophie voia sa-i ia, am gustat din ei. Apoi am mers la mine acasa, unde i-am facut clatite, iar ea s-a uitat la televizor. S-a bucurat, s-a ascuns intr-o cutie, s-a jucat cu jucariile pe care le are la mine acasa. Am vrut sa-i fac dus, dar nu a vrut, asa ca am lasat-o in pace.

Am uitat ceva. In locuinta fiicei mele, cand am ajutat-o pe Sophie sa-si puna ciorapii, dresul era cam mic si nu-i venea prea bine. Am vrut s-o ajut sa-i trag dresul in sus, asa, ca intr-un sac. Cand am pus mainile pe soldurile ei, a spus imediat nu, nu ma atinge, ia mainile. Am spus ok, daca nu vrei nu te ating.

La mine acasa, am vrut s-o ajut sa-si dea jos dresul, a spus din nou nu ma atinge, scoate-l doar de jos de la picioare, aproape ca nu am reusit sa i-l dam jos. Dupa aceea i-am dat o pereche de pantaloni de bumbac. Nu mai am asa multe lucruri de-ale ei, le-am dat aproape pe toate bunicilor paterni.

Demult noi doua aveam un joc inventat de noi, “burta verde”. Ne jucam de-a prinselea in jurul patului lor mare din dormitor. Ei ii place cand o fac sa rada, am incercat s-o prind de un picior, iar ea scapa mereu.
De data asta mi-a spus ea: Buni, hai sa ne jucam iar “burta verde” – am spus da, dar oricum nu reusesc sa te prind. Ea a spus ca oricum nu vrea asta, ne jucam dar sa nu pui mana pe mine.

Patul meu este in colt, n-are decat o parte libera. Aveam voie sa alerg pe langa pat, dar nu aveam voie sa ma urc in pat sau sa pun piciorul pe pat. Ea s-a asezat in colt, ca intr-o pozitie de yoga. Am spus ok, ne facem ca patura e covor si apoi am tras-o cu covorul.

Sambata

S-a trezit, i-am facut micul dejun. I-am spus ca o sa-i servesc micul dejun. Azi ar fi fost ziua lui mami, asa ca facem o exceptie si ai voie sa te uiti la televizor in timpul micului dejun. Am luat un servet frumos, un servet romanesc, cu dantela, si am asezat-o intr-o pozitie comoda. A fost incantata.

Dupa aceea m-am uitat la fotografia fiicei mele si am plans. Sophie mi-a spus “ai promis ca nu plangi”; am spus “uneori plang”. Apoi am trimis-o sa se spele si sa se imbrace.

La ora 11 trebuia sa fim in cartierul muzeului, ea nu voia, voia sa deseneze. Apoi au sunat si eu i-am spus ei ca nu e frumos sa-i lasam pe oameni sa ne astepte. Ea a spus si ce daca.

Pe drum a fost f. tacuta. Am intrebat-o Sophie, nu mai ai nimic sa-mi povestesti, iar ea a spus ca nu mai e nimic nou.

Am ajuns acolo, erau multi prieteni si prietene ale Ruxandei. A. si gemenele ei, o femeie de la banca i-a daruit un computer. Au fost acolo multi copii care i-au dat cadouri. Era vesela, exact asa cum o cunosteam eu, se bucura si nu mai era trista. Venise si o colega de scoala a Sophiei, A., cu mama ei, care este rusoaica (Ludmilla sau asa ceva), care fusese prietena Ruxandei. A. i-a spus Sophiei ca duminica se joaca “jocul ieslei” la gradinita, sa vina si ea.

Cand ne-am dus acasa, o prietena a venit cu noi, Mihaela, o prietena a Ruxandei pe care fiica mea o cunoscuse acum 14 ani in Linz, in timpul facultatii. Ne-am jucat. Sophie s-a jucat si cu Mihaela. Eu am facut snitel si supa. Sophie a spus ca vrea la gradinita la jocul cu ieslea. Am spus ca o sa-l sunam pe Hannes si il intrebam daca Sophie are voie sa vina 1-2 ore mai tarziu in loc de ora 18.

Mihaela l-a sunat pe Hannes. El a spus nu, nu se poate. Scoala este impotriva noastra. Sophie a vrut sa vorbeasca personal cu bunicul. Ei i-au spus ca bunica (materna) este de vina ca nu poate ea acum sa mearga la jocul cu ieslea, fiindca i-a dat in judecata. Sophie a fugit in baie si s-a incuiat acolo. A tipat “Uite, buni, tu esti de vina ca nu am voie sa merg acolo”.

Apoi a tipat “De ce sunt atat de egoisti?”

Am deschis usa la balcon sa intre aer curat. Nu intelegeam cum pot acei oameni sa fie asa lipsiti de inima. I-am spus Sophiei “Sophie, nu fii suparata pe mine, daca nu il dadeam in judecata tu nu erai acum aici la mine”. Atunci a lasat-o pe Mihaela sa intre si a iesit si ea. Apoi s-au jucat mai departe. Mihaela a ramas sa manance cu noi; de fapt voia sa se duca la prietenul ei, dar prezenta ei mi-a facut tare bine.

Odata Sophie m-a intrebat “Stii cum a murit mami?”. Am spus ca nu stiu.
Sophie: Stii, dna B. mi-a spus ca a fost injunghiata. Cu ce a fost injunghiata?”

I-am spus ca nu stiu. Stiam, dar nu am vrut sa spun. Ea atunci s-a uitat urat la mine si a spus “O sa-l intreb pe tata”.

A spus ca in sufragerie sunt lucruri periculoase. Am pupat-o pe mana si mi-a spus “nu ma pupa asa”.

Duminica, insotind-o pe Mihaela cand ea s-a dus acasa, Sophie a spus “tu esti Ma” si apoi a adaugat “cand eram mica, ii spuneam lui buni (Oma) de fapt ‘Ma’, fiindca mami a mea ii spunea Mama si atunci eu am spus doar Ma, toti credeau ca o strig pe mama, dar eu de fapt o strigam pe buni (Oma)”.
La statie m-am aplecat spre ea, m-a imbratisat si m-a pupat; altfel, a fost ceva mai rezervata.

Sambata, inainte de a pleca in cartierul muzeului, s-a intins pe covor si a facut gimnastica. Apoi a zis “Buni, tu esti nebuna?”, la care eu i-am spus nu e frumos ce spui, stii ca nu sunt nebuna. Nu ma supar, dar nu e frumos si nu e prima oara cand spui asta.

Nu vreau sa ma laud, dar nu am vorbit niciodata urat despre Christoph. De aceea nici nu am vrut sa ii pun Sophiei mai multe intrebari. Cand am vorbit despre cum tati a omorat-o pe mami, i-am spus “o sa vorbim despre asta cand te faci mare”. Am vrut sa evit s-o manipulez.

Nu am intrebat-o cum ii este la bunici. Am intrebat-o daca are prieteni. A zis ca prieteni nu, dar copiii rudelor, care merg la aceeasi scoala.

Buni, trebuie sa te lupti cu primarul asta (asa il numeste ea pe judecator, primar).

Am facut cerere sa pot vorbi cu ea la telefon intotdeauna seara. Au ales ora 19. Cred ca au facut asta special, fiindca la acea ora ea se uita la desene animate. Sophie chiar mi-a spus ca cealalta bunica i-a zis “Cand vorbesti la telefon cu buni, nu mai poti sa te uiti la filme”. La proces cealalta bunica a spus “pai poate Sophie nu doreste sa vorbeasca cu ea [bunica Minerva]”. Sophie mi-a spus “Stii, vreau sa ma uit la filme, e mai important pentru mine”.

Relatare a dnei Minerva Roanghesi despre weekendul petrecut cu Sophie 31 dec. 2012 – 5 ian. 2013

Raport realizat joi, 10 ianuarie 2013 la Centrul Vienez de Interventie impotriva Violentei Domestice in prezenta unei interprete pentru limba romana

31.01. Venit la ora 16. Eu eram in apartament cu Mihaela, o prietena a mamei Sophiei. Bunicii paterni au venit la locuinta Ruxandei s-o aduca pe Sophie. Mi-am dat seama ca voiau sa intre in casa si am spus ca gatisem ceva. Ei au spus ca mancasera deja. Voiau doar sa bea ceva. Hannes a mancat putina prajitura. Am invitat-o si pe Roswitha, ea nu mai fusese acolo inainte. S-a uitat prin casa, s-a dus in dormitor, a spus ca ala e dormitorul pe care-l cumparase ea cu Christoph. Nu a aratat niciun fel de mila/compasiune fata de Ruxanda.

Apoi i-am intrebat: care e pozitia voastra vizavi de custodia pentru Sophie, fiindca Ruxanda si-a dorit ca fetita sa fie la mine daca ei i s-ar intampla ceva. Atunci ei au spus nu, nu, fata nu ramane in niciun caz la tine, fiindca esti batrana si singura si fiindca minti, fiindca nimic din ceea ce ai declarat nu este adevarat.
Au afirmat ca ei aveau o relatie buna cu Ruxanda si ca nu Ruxanda voia sa divorteze, ci Christoph.

Au inceput sa tipe “minti, minti”, au tipat atat de tare incat Sophie, care era in camera alaturata, a auzit totul, ei in mod evident au vrut ca ea sa auda totul. Sophie a venit in camera si a spus “Nu mai vorbiti despre Sophie”.

Eu le-am spus ca imi pare rau ca ei nu sunt mai sensibili la situatia Sophiei. Le-am spus ca pe mine nu ma intereseaza decat de Sophie si sa se linisteasca. Mihaela traducea. Le-am spus “eu v-am respectat si nu inteleg cum puteti sa tipati la mine si sa ma jigniti in apartamentul Ruxandei”. M-am ridicat si le-am spus ca pt. mine conversatia este incheiata. M-am dus la usa. Le-am mai spus sa nu mai tipe, ca nu doresc sa ne auda vecinii.

Le-am mai zis ca eu nu am spus decat adevarul si ca voi continua sa fac asta la toate autoritatile. Daca situatia ar fi fost invers, daca Christoph ar fi fost ucis, cum ar fi reactionat ei, ce si-ar fi dorit ei. Ei au spus ca ei sunt doi, ca sunt o familie, iar eu le-am spus ca relatia mea cu Sophie nu poate fi distrusa, dar se pare ca psihicul Sophiei nu e asa important pentru ei doi.

Mihaela a mai ramas 3 ore, apoi a trebuit sa plece acasa.

O familie de romani cu doua fetite voiau sa ne viziteze, ei locuind in apropiere. Sophie a spus ca nu vrea nicio vizita, era extrem de nervoasa, a stricat multe lucruri. Eu pregatisem cadouri sub pom pentru ea, dar nici nu le-a bagat in seama.

Am intrebat-o ce vrea sa manance. Pregatisem snitele. I-am adus snitel cu ketchup, i l-am taiat. A spus “buni, nu mananc fiindca nu mi-e foame”. I-am pus putina sare, cum faceam intotdeauna. Nu stiam de ce nu voia sa manance. Mihaelei i-a spus “Nu mananc fiindca buni a pus ceva in mancare si vrea sa ma omoare”. Mihaela a venit sa-mi spuna si eu m-am intrebat de unde venea oare aceasta idee, aceasta frica. Am avut impresia ca fusese manipulata.

Ne-am dus la culcare, inainte ne jucasem putin. Ea a dormit in patul Ruxandei. A pus o patura intre noi si a spus ca nu vrea sa fim prea aproape. Am spus “nicio problema”.

Nu s-a mai dus la cutiile mamei ei, nu mai voia sa puna mana pe nimic. A deschis un sertar, apoi l-a inchis la loc. Am intrebat-o nu vrei sa te joci, n-a vrut, era foarte nervoasa, voia tot timpul altceva.

Am intrebat-o daca se bucura ca e in Viena, a spus ca da. I-am spus ca daca are termen la dna B. sa intrebe acolo tot ce doreste. A spus “o sa-i spun ceva daca ma intreaba”. Imi fac griji ca e manipulata, nu stiu ce i-au spus despre lucrurile mamei ei, dar ceva nu este in regula. Dupa parerea mea ea simte ca eu in clipa de fata nu pot sa fac nimic concret, pentru ea ca si copil de 6 ani e greu sa astepti ca lucrurile sa se imbunatateasca, nu stie cat va dura, nu i-am promis nimic, am spus ca tribunalul va decide, eu si cu ceilalti bunici nu putem sa hotaram nimic.

Asta a fost pe 1 ianuarie. La pranz am invitat-o pe Mihaela la masa. A venit, iar dupa-amiaza voiau sa mearga la patinoar. Sophie a fost retrasa si rezervata si fata de Mihaela, careia i-a spus “O urasc pe buni, buni minte”… Eu cred ca acest copil nu mai stie in cine sa aiba incredere.

Pana acum eu am fost pentru ea o persoana de referinta importanta. Nu vreau sa acuz pe nimeni, dar am impresia ca ei incearca sa-i distruga increderea Sophiei in mine. 1 ianuarie a fost o zi tare grea. A doua zi dimineata eram acasa, ne-am jucat, am facut puzzle-uri, am mesterit cate ceva. Mai demult, cand era bolnava, ne jucam facand papusi din sticle. Acum a vazut o sticla si a zis hai sa facem o papusa din sticla. A facut un sortulet si a zis ca ochii ii facem verzi si o dam cu ruj, ca tu ai ruj.

La ora doua la pranz ne-am dus la o prietena a ei de la gradinita, Sarah. Dimineata se uitase si la un pachet cu cadouri, o rochie si un paltonas. Celelalte cadouri nu au prea interesat-o, a zis ca nu are timp. Voia sa-si puna salul mel roz, a zis ca e foarte eleganta cu el.
S-a mai destins putin. La pranz i-am facut supa si clatite. I-am aratat ce pun in ele, cum le fac, voiam sa vada ca o iubesc si ca nu ii fac nimic rau. A spus “da, buni, te inteleg”. Voiam de fapt sa mergem la Oberlaa, dar am ramas mai mult la Sarah si ele s-au jucat impreuna.

Joi am avut musafiri, m-a ajutat sa pun masa. S-a relaxat mai mult. Din cand in cand era incordata si mai tipa la mine, insa in rest era mult mai destinsa.

Ne-a vizitat Beate, o prietena, cu fetita ei E. Beate este sotia sefului de la camera de comert Austria-Romania. E. fusese cu Sophie la gradinita germana si acum este in clasa I-a in Bucuresti. In Bucuresti au locuit in apropiere si avusesera contact des. Ei au o casa si in Viena si venisera de sarbatori la Viena. Amandoua vorbesc romaneste. Au venit dupa-amiaza, s-au jucat de-a teatrul, Sophie a interpretat un rol.

Sophie a vrut dupa aceea sa se joace cu mine. S-a asezat la mine in poala, m-a pupat, cum facea intotdeauna.

Vineri dimineata am fost singure. Ne-am jucat, am inscenat o poveste cu un rege, era vorba despre sarea din bucate, un rege intreba cat de mult ma iubiti, una din fiice a zis ca mierea, alta a zis…, iar cea mai mica a zis “ca sarea din miere”. Sophie s-a deghizat in printesa cea mica, avea o rochie frumoasa, o coroana. Coroana avea doi nasturi si a spus ca trebuie sa fie atenta, ca daca se inteapa iese sangele. Cand am fost la Amalia a spus ca bunica/mama Amaliei a atins-o la spate, iar Sophie a spus nu ma atinge, altfel iese sange.

Amalia a incercat sa ia niste cuburi de langa ea, unul era chiar langa piciorul Sophiei si ea a tras imediat piciorul, cu frica. Dupa-amiaza am fost cu Mihaela in Oberlaa. Sophie era total relaxata. Langa un zid este acolo un loc in apa, acolo s-au jucat, ea si Mihaela, eu m-am uitat peste zid. Sophie a zis “buni, ridica-te, vino peste zid ca sa te pup”. Era din nou Sophie cea veche.

Dupa aceea a zis ca e un pic obosita, s-a odihnit la mine in poala si ne-am uitat la ceilalti cum sareau acolo. Seara eram din nou acasa. A facut o baie cu spuma, i-am dat voie fiindca isi dorea. Dupa aceea s-a uitat la un film de desene animate.

Sambata am fost la Amalia si copiii ei. Am desenat, pictat, tot ce a vrut Sophie, impreuna cu copiii Amaliei.

Am facut tot posibilul ca s-o fac sa se simta bine, era incordata si speriata, nu stiu ce se petrece cu ea. Mai intai parca se temea in prezenta mea, dar apoi s-a relaxat si s-a apropiat tot mai mult de mine.

Inca o observatie: vrea sa doarma pe parchet, pe podea. Isi cauta locurile care sunt libere, langa lampa, asta a facut in apartamentul Ruxandei, asta a facut si la mine.

Cand am plecat de la locuinta, am spus ca trebuie sa mai aranjez ceva. Ea a zis nu trebuie sa te grabesti, eu dorm. S-a intins pe covor pe jos, cu mainile sub cap. Data trecuta isi pusese un sal sub cap. I-am spus nu te culca pe jos, ca e frig. Ea a zis ca asa vrea ea. Am lasat-o.

Ultima oara tot asa, s-a pus pe jos si acolo a incremenit, ca un cadavru, dupa ce isi pusese un sal peste ea. Acum nu a mai facut asta. Presupun ca a vazut-o pe mama ei cum zacea moarta pe jos si a incercat sa repete cumva scena.

A spus ca ea il iubeste pe tati si sa-l iubesc si eu. I-am spus ca ea poate sa-l iubeasca, dar imi pare rau, eu acum nu pot sa-l mai iubesc.

Cand mi-a reprosat ca as vrea s-o otravesc, i-am spus ca Ruxanda ar fi vrut ca ea sa ramana cu mine. Sophie a spus nu, mama nu a vrut asta, n-a spus nimic, era bolnava.

Cum se face ca Sophie spune ca mama ei era bolnava? De unde a auzit asa ceva?

Inca un episod. Sophie spune Buni, eu sunt desteapta si stiu mereu ce sa raspund. Mi-ai spus ca vrei sa mergem la prieteni, aici. Acum spui altceva. Sophie zice atunci Buni, eu stiu mereu ce sa raspund. I-am spus Sophie, trebuie sa spui mereu ce doresti si ce vrei. Cand spui ce doresti, atunci primesti ajutor.

Pe 29.12. eu am povestit toate acestea la Protectia Copilului.

Cumva, Roswitha a aflat despre toate acestea.

Sophie este pusa sub presiune si nimeni nu face nimic.

Relatare a dnei Minerva Roanghesi despre weekendul petrecut cu Sophie 25 – 27 ian. 2013

Raport realizat luni, 28 ianuarie 2013 la Centrul Vienez de Interventie impotriva Violentei in Familie in prezenta unei interprete pentru limba romana

Mai intai, d-na Minerva isi exprima teama ca dl. Hannes Guger -prin cunostintele sale de IT (el lucreaza si pt. tribunalul din Steyr)- ar putea avea acces la documentele si informatiile juridice.

D-na Minerva spune ca a trebuit sa ii promita Sophiei ca nu va spune mai departe ceea ce ii povesteste ea, de aceea ii vine greu sa vorbeasca despre asta. Se teme ca dupa aceea presiunea pusa pe Sophie va creste si ca aceasta nu va mai avea dupa aceea incredere in ea.

D-na Logar o incurajeaza sa vorbeasca, este important fiindca numai in felul acesta Sophie va putea fi ajutata.

D-na Minerva relateaza mai intai despre inceputul vizitei:

Am luat-o pe Sophie in St Valentin de la gara. Eu eram in ultimul vagon, am vazut-o pe Sophie cu bunicii paterni in gara, am coborat si i-am facut cu mana. Ea a alergat spre mine, apoi s-a oprit, s-a intors la Hannes (bunicul patern), el a vrut s-o ia de mana, iar ea s-a dat cumva pe dupa el, de parca isi amintise ca nu are voie sa fie prea prietenoasa cu mine.

Roswitha (bunica paterna) a spus apoi cu voce tare ca Sophie ar fi fost bolnava si sa nu ma duc cu ea la Oberlaa sau la patinaj. Am intrebat-o daca a avut febra, iar ea a spus ca nu am voie sa ii dau medicamente vechi. A repetat asta de cateva ori.

La despartire, Roswitha a vrut s-o imbratiseze pe Sophie, dar Sophie nu a vrut. Dupa ce ei au plecat, i-am spus Sophiei Acum poti sa ma imbratisezi. Sophie a spus Nu, inca nu, poate inca se uita dupa noi.

Abia in tren s-a mai relaxat, si-a aratat bucuria de a ma vedea, si-a bagat mainile la mine in haina ca sa se incalzeasca.

In Viena am mers la apartamentul Ruxandei (unde locuiau ele doua).

I-am spus sa se gandeasca daca vrea sa mergem in Casa Marii in weekend, fiindca ii place sa mearga acolo si aveam un abonament care expira in ianuarie. Sophie a spus ca vrea sa ne jucam impreuna, nu vrea sa mergem nicaieri. Ramanem aici, buni, a spus, aici ne simtim bine.

Dupa aceea s-a uitat prin casa, cum face mereu cand suntem aici. Ne-am jucat cu plastilina. N-a vrut sa se uite la televizor. Eu deja pregatisem de mancare inainte, ca sa am mai mult timp sa stau cu ea.

Ne-am jucat si am inscenat diverse basme. Sophie schimba povestile mereu, mai ales sfarsitul. De ex. basmul cu capra cu trei iezi. Lupul zace in groapa si tipa dupa ajutor, ajutor, blana mea a luat foc! Sophie era atunci capra, avea o curea la ea si imi spune, eu eram lupul, Daca-mi promiti ca nu mai faci rau nimanui iti dau franghia ca sa iesi din groapa. Eu i-am spus ca ma arde la picioare, ea a spus Stai sa-ti aduc apa sa stingem focul.

Dupa aceea ne-am jucat cu papusi si animalute in doua casute, fiecare avea cate una. Sophie m-a ajutat, ne-am impartit totul. Grija ei era sa avem un caine care sa pazeasca bine casa, sa nu intre nimeni care sa ne faca rau. M-am jucat cum a vrut ea, nu am comentat nimic. Am sesizat ca era din nou nervoasa. Mi-a si spus Nu-mi mai zice asa multe, Roswitha imi spune de o suta de ori cand vrea ceva de la mine.

Acum vine partea trista.

Asta a fost sambata seara. I-am spus Sophie, acum trebuie sa te speli si sa mergi in pat. Ea se spala singura. In locuinta este un dus, dar acolo e cam rece, asa ca de obicei folosim o cadita de plastic in sufragerie. Am adus cadita si jucariile de baie in sufragerie. Sophie a zis ok, dar lasa-ma sa ma joc mai intai singura putin. S-a dus in dormitorul mamei si a inchis usa. Eu m-am intins in sufragerie pe salteaua pe care dorm de obicei.

Am citit putin. Dupa 10 minute Sophie a venit si a zis ca e gata. A venit apoi la mine si s-a aruncat peste mine pe saltea. Saritura a fost atat de puternica, incat fara sa vreau mi-a scapat o “basinuta”. Mi-am cerut scuze de la Sophie, dar ea a zis ca nu trebuie sa ma scuz, ca ii place si vrea sa miroasa. S-a apropiat cu nasul de fundul meu. Am intrebat-o daca ii place si a zis ca da.

M-am intors si am ramas intinsa pe spate. Sophie s-a intins peste mine, cu capul spre picioarele mele, apropiindu-se cu fundul tot mai mult de fata mea si a spus Miroase-ma si tu, buni. Eu i-am spus ca nu-mi place, ca fundul si picioarele nu miros frumos. Ea a ras.

I-am spus sa se dea jos de pe mine, ca e grea. Dupa asta m-am asezat pe canapea, pe colt. Sophie a venit la mine, s-a pus pe podea in patru labe, si-a dat jos pantalonii si mi-a aratat fundul gol. Miroase-ma, a spus, si se apropia cu fundul tot mai mult de mine. Dupa aia incepuse sa gafaie si a repetat ca vrea s-o miros. I-am spus Sophie, nu stiu cum sa te miros, nu stiu la ce te referi. Ea s-a intors cu capul spre mine si mi-a aratat cu limba miscari de lins.

Am crezut ca lesin, dar n-am vrut s-o sperii, am spus doar Sophie nu stiu ce sa fac, nu inteleg ce spui. Apoi am intrebat-o Sophie, cand erai mai mica spuneai ca nu-ti place asta. Sophie a raspuns ca atunci era mica, atunci nu voia, dar acum e mare si acum ii place.

Am intrebat-o Sophie, cine face asa ceva? Sophie a zis “Sfantul Duh”. Cand face asta, am intrebat-o eu, ziua sau noaptea? Sophie a spus ca noaptea. Am intrebat-o daca Sfantul Duh are barba. A spus ca da (Christoph, tatal ei, nu are barba, dar bunicul are barba).

Dupa aceea i-am spus Stii, Sophie, eu nu sunt proasta, eu stiu cine e Sfantul Duh. Ea s-a uitat speriata la mine, dar nu a comentat nimic.

Am fost foarte socata, dar am incercat sa ma fac ca nu era nimic. M-am dus in bucatarie sa iau lapte si apoi s-o bag in pat. Sophie m-a rugat sa ne mai jucam un pic. Voia s-o gadil la fund. S-a pus cu picioarele in sus si voia s-o gadil la fund. Dupa aceea si-a scos bluza si mi-a aratat pieptul si a spus Si aici ma gadil.

I-am distras atentia si i-am citit ceva, ca sa adoarma. Ea a adormit relativ repede, eu m-am chinuit multe ore pana sa adorm.

Alte detalii:

S-a asezat pe piciorul meu si se freca de el cu fundul.

Odata, cand era la mine, am intrebat-o unde doarme cand este la bunicii paterni. Mi-a intors-o intrebandu-ma de ce vreau sa stiu asta. Simte intotdeauna cand cineva o “interogheaza”. I-am spus ca doar asa, ma intereseaza, iar ea a spus Am camera mea.

Roswitha a spus sa nu mai mergem sa inotam la Oberlaa. Sophie a pomenit chestia asta o data si a spus Pai atunci nu ii spunem Roswithei. Eu am zis ca nu fac asa ceva, nu vreau sa mint si nici ea sa nu minta.

Voiam sa merg cu ea si in locuinta mea, ea inainte era des acolo si are si jucarii acolo. Tocmai primise o vedere de la o prietena si voiam sa i-o arat, dar ea nu a vrut, parea sa se teama sa mearga in locuinta mea. Nu stiu de ce.

Odata mi-a spus brusc Ei sunt rai! Eu am intrebat Cine? Ea a spus Bunicii. Eu am intrebat De ce? Sophie a zis ceva la modul Nu pot sa-ti explic de ce, corpul meu imi spune asta, ma simt rau, ca intr-un vis, ei se cearta in fiecare zi.

Eu am intrebat-o: Vorbesc si despre mami? Sophie a spus Nu. Niciodata? Nu au spus ca le pare rau ca mami a murit? Nu, a spus Sophie, niciodata.

Imi este tare frica pentru Sophie, sa nu i se intample ceva. Luni am mers imediat la Centrul de Interventie impotriva Violentei in Familie. Acolo mi s-a recomandat sa ma duc sa vorbesc cu d-na dr. B., terapeuta Sophiei, in care Sophie are incredere. D-na Logar a dar telefon si a facut programare pt. miercuri.

Mi-e teama sa relatez toate acestea la Protectia Copilului din Steyr. Ei cunosc jurnalul mamei Sophiei, dar nu au luat nicio masura, iar Sophie este acum singura acolo, la bunici. Ma tem ca daca povestesc toate acestea si Sophie este in continuare singura acolo, fara protectie, atunci se va supara pe mine fiindca ea mi-a spus sa nu povestesc nimic la nimeni.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s