Acțiune penală împotriva lui Johannes G, Helmut N., Rene M., […] (și alți) făptaşi, din cadrul Procuraturii Steyr

Către

Procuratura Tribunalului Steyr

Spitalskystraße 1
4400 Steyr

Suspecţi :

  1. Ing. Johannes G., […]
  2. Helmut N., judecător, […]
  3. Prof. Dr. Docent Rene  M., […]
  4. Făptaşi necunoscuţi din cadrul Procuraturii Steyr

Reclamantă :

Minerva R, […]

pentru suspiciunea infracţiunilor de

a)      abuz sexual grav împotriva minorei Sophie G., complicitate la tentativa de răpire
(ing. Johannes G.)

b)      Abuz în serviciu (jud. Helmut N.)

c)       Coerciţie (prof. dr. docent Rene M.)

d)      Abuz în serviciu (făptaşi necunoscuţi de la Procuratura Steyr)

  1. I.                    Faptele  

Conform sesizării Poliţiei Federale Viena din 26.11.2012 St 173 /12 b StA Wien, tatăl minorei Sophie G., Christoph G., este suspect de a-şi fi ucis soţia, Ruxanda G. (mama minorei Sophie) la data de 24.11.2012 (aprox. ora 19.00). În prezent Christoph G. se află în arest la Penitenciarul Josefstadt.

Soţii Ruxanda G. şi Christoph G. trăiau în ultima perioadă separaţi. Începând cu 7.7.2011 şi până la arestarea sa, Christoph G. domicilia la locul crimei în […], în timp ce mama copilului şi minora Sophie, revenite din Romania în decembrie 2011, domiciliau în locuinţa din […].

Sophie mergea la o grădiniţă cu program prelungit în Viena. Dimineaţa era dusă la grădiniţă, iar după-amiaza era luată de acolo de către reclamantă, în grija căreia rămânea până la terminarea orelor de lucru ale mamei. Până la uciderea mamei în data de 24.11.2012, minora Sophie urma cursurile unei ş c o l i  p r i v a t e  în Viena, avea aici întreg cercul ei de prieteni, creştea bilingv împreună cu mama şi bunica (vorbind germană şi română) şi urma cursurile unei şcoli de balet.

Datorită solicitării deosebite a mamei pe plan profesional printr-o funcţie de conducere într-o societate a grupului ERSTE, contactul reclamantei ca şi bunică maternă cu minora Sophie era foarte intensiv.

Ultimul domiciliu al minorei Sophie înainte de uciderea mamei ei de către tatăl minorei era aşadar Viena.

Dupa uciderea mamei minorei, comisă prin repetate lovituri de cuţit în gât, tatăl a plecat (în maşina soţiei ucise) cu minora Sophie la părinţii lui (ing. Johannes G. şi soţia acestuia) şi „i-a însărcinat pe aceştia cu îngrijirea şi educaţia minorei Sophie“.  (pag. 4, ultimul alineat al hotărârii  judecătoreşti 17 Ps 291/12 s a tribunalului Steyr din 06.02.2013, jud. Helmut N.)

Prin decizia din 06.02.2103 lui Johannes G. şi soţiei sale li se transferă tutela temporară asupra minorei.

În decizia sa, jud. Helmut N. argumentează că a luat cunoştinţă de fapte pentru prima oară în data de 29.11.2012. După ce în urma unui comunicat al Autorităţii Executive Steyr-Land ca  A u t o r i t a t e  t u t e l a r ă, dosarul de custodie  a r  f i  t r e b u i t  să fie transferat către Judecătoria  I n n e r e  S t a d t  Viena (de fapt instanţa competentă), „a fost  c o n t a c t a t ă judecătoarea de acolo, care era evident responsabilă de cazul respectiv“. Întrucat judecătoarea s-a  e x p r i m a t  că, Sophie fiind deja la bunicii paterni în Steyr, ea  n u  v r e a  sa preia dosarul (!), competenţa teritorială a fost asumată de Judecătoria Steyr ca un  d a t  şi, după audierea bunicilor paterni şi verificarea domiciliului acestora, le-a fost încredinţată lor custodia temporară.“

O  c e r e r e  a Autorităţii Executive Steyr-Land de a le fi transferată  l o r  tutela Sophiei a fost r e s p i n s ă  de către Judecătoria Steyr (ON 20), jud. Helmut N.

Concluzionând, Judecătoria Steyr s-a autodeclarat competentă juridic prin hotărârea din 06.02.2013, motivând în mod cinic, dar şi incorect juridic, cum că lui Christoph G. i-ar fi revenit după  u c i d e r e a  mamei copilului atât custodia  e x c l u s i v ă  asupra Sophiei cât şi dreptul de a  d e c i d e  asupra domiciliului minorei. Ducând minora la părinţii săi şi însărcinandu-i pe aceştia verbal cu îngrijirea minorei, Steyr ar fi devenit instanţa teritorială competentă, iar ing. Johannes G. şi soţia acestuia ar fi devenit îndreptăţiţi să primească tutela temporară.

În realitate, conform dreptului natural în vigoare, făptaşul îşi pierduse dreptul la tutela asupra minorei Sophie deja în secunda juridică a comiterii crimei. Decizia referitoare la tutelă, aşa cum a formulat-o mai târziu jud. Helmut N. pentru a putea încredinţa tutela temporară bunicilor paterni, trebuie văzută ca un act pur formal şi lipsit de orice valoare.

Transportul minorei Sophie la Steyr de către criminalul Christoph G. trebuie de facto privit ca  r ă p i r e  a minorei, pe care făptaşul o şi plănuise deja – cu toate că într-o altă manieră.

Astfel, fuga făptaşului la Steyr, pentru a încredinţa pe minora Sophie părinţilor săi, se dovedeşte a fi fost calculată, pentru a disimula adevăratul motiv al crimei, şi anume ameninţarea că minora Sophie va fi scoasă de sub influenţa sa, precum şi – prin asociere – dezvăluirea acţiunilor de abuz sexual împotriva fiicei sale.

Datorită plasării încăperilor la locul crimei există motive stringente pentru supoziţia că minora Sophie a văzut sau auzit crima sau a văzut-o pe victimă după atacul sângeros al lui Christoph G. După crimă, făptaşul a luat în posesie  f ă r ă  p e r m i s i u n e  autoturismul defunctei, în loc să se predea imediat la poliţie, şi a plecat cu minora Sophie la Steyr, la părinţii lui. După cum am mai explicat deja, acest fapt trebuie privit ca o fugă care s-a sfârşit în Liezen, şi nu ca pe o schimbare de domiciliu prin care ar putea fi explicată jurisdicţia în chestiunea custodiei. În starea excepţională în care se afla după comiterea crimei, plecând cu maşina făptaşul a pus în pericol şi siguranţa fizică a copilului.

Există indicii clare că actul criminal a fost motivat de despărţirea definitivă iminentă a soţilor Guger şi de „pierderea” iminentă de către Christoph G. a minorei Sophie:

Pe data de 30.11.2012 era deja stabilită o înfăţişare pentru procesul de divorţ la Judecătoria din Leopoldstadt (6 C 29/12 w).

Printre lucrurile găsite în autoturismul victimei şi predate reclamantei de un şofer de la ERSTE se găseau documente pe care făptaşul evident le uitase în maşină, iar poliţia din Liezen nu le-a luat în evidenţă, documente care dovedesc că tatăl copilului plănuise răpirea minorei Sophie şi chiar pusese în aplicare o parte a acestui plan:

Acord de concediu fără plată cu angajatorul lui Christoph G. datat 9.11.2012 pentru perioada 20.12.2012 – 31.03.2013, în original

Cereri de viză ale lui Christoph G. pentru el însuşi şi pt. minora Sophie pentru 6 luni pentru India, cu data probabilă a călătoriei 13.11.2012, intrare unică, precum şi cereri de viză pentru SUA împreună cu diverse anexe (certificat de naştere, fotografii ale minorei Sophie, confirmări şi evaluări profesionale etc.)

În cererea de viză pentru India, Christoph G. desemnează ca persoană de referinţă pe tatăl său, Johannes G.

Legătura strânsă a lui Christoph G. cu reclamatul Johannes G., care este documentată nu numai prin faptul că Christoph G. l-a dat pe acesta ca adresă de contact la consulatul indian, ci şi prin răpirea minorei Sophie şi predarea ei în Steyr în mâinile lui Johannes G., întăreşte suspiciunea că Johannes G. nu numai că ştia de planurile de răpire, dar le şi susţinea, cel puţin moral. O dovadă suplimentară este şi faptul că Johannes G. şi soţia sa nu au manifestat nicio urmă de tristeţe faţă de moartea nurorii lor, ci dimpotrivă, l-au compătimit tot pe fiul lor şi le-au făcut responsabile pe victimă şi pe reclamantă de fapta fiului lor.

Din perspectiva tuturor circumstanţelor acestui caz, în lumina posibilităţii influenţării (fie şi neintenţionată) a martorei Sophie spre avantajul fiului său, în lumina faptului că minora Sophie avea domiciliul şi focusul vieţii evident în Viena, unde mergea la şcoală, din perspectiva interesului minorei Sophie pentru un mediu fără conflicte, pe care la familia făptaşului nu îl poate avea, este clar că Johannes G. a acţionat de la bun început nu în interesul nepoatei sale Sophie, ci exclusiv în numele şi în interesul făptaşului ca şi în propriul său interes de natură sexuală:

Johannes G. nici măcar nu a comunicat tribunalului de custodie că în Viena trăieşte o bunică maternă, ci a depus imediat cererea de custodie în timp ce bunica maternă îşi plângea fiica ucisă şi se ocupa de înmormântare (la care Johannes G. a refuzat să participe financiar), lucru care a mai fost introdus de tribunalul de custodie ca motiv suplimentar de a transfera custodia lui Johannes G.: faptul că reclamanta nu făcuse (încă) cerere de custodie.

Din scrisoarea din 27.11.2012 a avocatei Eva Plaz, care o reprezenta pe mama copilului în procesul de divorţ împotriva lui Christoph G., reiese că mama copilului insistase ca tutela să nu ii revină  s u b  n i c i o  f o r m ă  lui Christoph G. (AS 131), dar nici această scrisoare nu a jucat vreun rol în decizia tribunalului pentru custodia temporară. Cu cinism constată judecătorul şi aici că scrisoarea nu îi exclude pe bunicii paterni de la custodie. Judecătorul Helmut N. nu s-a lăsat impresionat nici de propriile lui constatări, conform cărora minora avea domiciliul în Viena până la uciderea mamei ei, mergea la o şcoală privată din Viena, trăia în familie cu mama ei (şi, corect, şi cu bunica) şi însuşi Oficiul de Protecţie a Copilului intenţiona, cum ar fi fost legal, să  t r a n s f e r e  dosarul de custodie la tribunalul Innere Stadt Viena, iar Autoritatea Executivă Steyr-Land făcuse  c e r e r e  pentru a prelua custodia.

Este în general cunoscut faptul că judecătorii sunt supraîncărcaţi de procese şi de aceea fac tot posibilul să evite preluarea competenţelor nejustificate. Total opus acestei realităţi, judecătorul Helmut N. de la tribunalul de custodie Steyr a devenit neobişnuit de activ şi a luat legătura  t e l e f o n i c  cu judecătoarea din Viena care era  d e  f a p t  responsabilă de caz, iar ea fiind evident bucuroasă să predea altcuiva o competenţă, judecătorul a convins-o fără efort să „nu  v r e a  să preia dosarul”, fapt prin care judecătoria din Viena s-a eliberat de competenţa legală care îi revenea de drept. Inclusiv această renunţare reprezintă un act de abuz în serviciu.

În lumina cererii citate mai sus din partea Oficiului de Protecţie a Copilului din Steyr de a transfera dosarul la Viena, cerere respinsă de judecătorul Helmut N., în lumina respingerii în plus a cererii Autorităţii Executive din Steyr de a prelua ei custodia, preocuparea neobişnuită a judecătorului Helmut N. de a-şi asuma o competenţă pentru care nu avea mandat sugerează că Johannes G. l-a determinat pe judecătorul Helmut N. să-şi aroge competenţa tribunalului Steyr, respectiv s-o determine pe judecătoarea responsabilă din Viena să renunţe la propria ei competenţă, fapt care justifică suspiciunea că judecătorul Helmut N. a comis abuz în serviciu datoriţă influenţei lui Johannes G. Este de neconceput un alt motiv care să justifice bunăvoinţa excesivă a judecătorului faţă de Johannes G., cu atat mai mult cu cât acest judecător a fost în trecut criticat mai degrabă pentru lipsa lui de implicare. De asemenea, acest judecător ţine prelegeri într-un Club 41, unde este membru şi Johannes G., astfel încât se poate presupune şi o influenţare pe această cale, respectiv prin acest Club 41.

În acest puzzle se potriveşte şi faptul că reclamanta însăşi (deci fără reprezentanţi legali) a făcut în data de 14.05.2013 o cerere de custodie la judecătoria Innere Stadt Viena, pe care aceasta a trimis-o mai departe la tribunalul din Steyr (care în mod evident  n u  e r a  r e s p o n s a b i l) fără niciun comentariu, fără a o înştiinţa pe reclamantă de refuzarea competenţei şi fără a întocmi o decizie de cedare a jurisdicţiei.

Dovada: 10 Nc 21/13 m a tribunalului Innere Stadt Viena, confirmare de la tribunalul Innere Stadt Viena din 11.06.2013, PV

Pe baza deciziei tribunalului Steyr din 06.12.2012 la nr. dosar 17 Ps 291/12 s, reclamatul la punctul 1. şi soţia acestuia au primit ca atare custodia temporară a minorei Sophie prin decizia unui judecător care nu avea competenţa necesară, care – acţionând în mod evident în interesul lui Johannes G. şi în ciuda unor solicitări contrare, justificate legal – a depus eforturi ca să obţină el jurisdicţia dosarului de tutelă pentru a putea transfera lui Johannes G. custodia, împotriva interesului minorei Sophie şi neţinând cont de circumstanţele unei crime comise în sfera familiei G.

În acest context este de subliniat faptul că judecătorului Helmut N. nu i se impută nicio altă intenţie dincolo de aceste circumstanţe.

Ca rezultat al acţiunilor abuzive ale jud. Helmut N., copilul – deja lipsit de mama ucisă, precum şi de bunica maternă printr-o altă decizie a aceluiaşi judecător (care i-a retras bunicii toate drepturile de vizitare) – se află acum în familia făptaşului, unde bunicii paterni sunt evident îngrijoraţi de soarta fiului lor şi pe de alta parte trebuie să aibă grijă de nepoata lor, iar în acest context – în lumina acţiunii penale în curs – tema uciderii mamei este bagatelizată, respectiv are loc o influenţare, chiar şi neintenţionată, a copilului care este cel mai probabil singurul martor al crimei. Fie şi doar din cauza acestor conflicte de interes, bunicii paterni sunt de facto  e x c l u ş i  de la dreptul de tutelă, ceea ce accentuează gravitatea acestui abuz de funcţie în detrimentul minorei Sophie.

Dovada: dosarul penal al lui Christoph G., cereri de viză ale lui Christoph G. pentru el şi minora Sophie pt. India (inclusiv anexele aferente) şi pt. SUA, audierea reclamantei

  1. II.                  Abuz sexual al tatălui Christoph G. asupra minorei Sophie

Johannes G. neagă că tatăl copilului sau el însuşi ar fi abuzat vreodata sexual de Sophie. Cu toate acestea, abuzul tatălui Sophiei este documentat în jurnalul mamei ucise şi explică şi motivul crimei prin teama lui C. Guger – după discuţia avută cu soţia lui în prezenţa tatălui său – că va pierde posibilitatea să mai aibă contact singur cu Sophie. După toate probabilităţile, victima l-a informat pe bunicul Johannes G., care în noaptea de dinaintea crimei înnoptase în locuinţa fiului său, despre acţiunile de abuz sexual ale acestuia, prin aceasta ea urmărind să-l determine pe tatăl copilului să renunţe la vizite neînsoţite. Aceasta era intenţia pe care victima i-o relatase reclamantei şi care s-a dovedit a fi condamnarea ei la moarte.

Trebuie analizat de ce atunci când Johannes G. este confruntat el însuşi cu acuzaţii de abuz sexual faţă de minora Sophie, el răspunde reflex şi neîntrebat – şi în massmedia – negând concomitent şi abuzul comis de fiul său. Aceasta nu se poate explica altfel decât printr-o identificare totală cu făptaşul.

Dovada: notiţele, respectiv jurnalul Ruxandei G., articol din Kleine Zeitung din 23 iunie 2013

Procuratura Steyr a respins sesizarea penală a Biroului pt. Protecţia Copilului din Viena împotriva lui Johannes G. pentru abuz sexual grav asupra minorei Sophie G. cu explicaţia că – în urma declaraţiilor minorei Sophie – „ nu se poate afirma că a avut loc un abuz sexual din partea bunicului”.

Din relatarea unei vizite făcute de o familie cunoscută de Sophie şi bunicii ei reiese însă că copilul este între timp speriat şi pare să fie total sub controlul reclamatului.

Dovada: Articol din ZiuaNEWS din 13 iunie 2013 (cu traducere) despre vizita făcută de persoane ale căror nume nu apar în ziar, dar care erau prietene cu părinţii şi cu bunicii copilului

Pe de altă parte, fără nici o influenţă a bunicii, care nici  n u  a fost de faţă la acea discuţie, pe 28 aprilie copilul a făcut acuzaţii grave în prezenţa a 4 martori suplimentari despre abuzul bunicului.

Niciunul din aceşti 4 martori, şi aici în special dna Rosa L., directoarea Centrului de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice, nu a fost până în ziua de astăzi interogat.

Martora Mihaela I., prezentă pe 28 aprilie la descrierile despre abuz ale minorei Sophie, fusese bună prietenă cu victima şi iniţial le-a însoţit frecvent pe reclamantă şi pe minora Sophie, oferindu-le sprijin sufletesc şi ajutor cu traducerile şi cu oficialităţile. Datorită faptului că ea tradusese şi expediase prin email pe 05.02.2013 către avocata reclamantei un „rezumat al evenimentelor după moartea Ruxandei” relatat din perspectiva bunicii, martora Mihaela I. era încă de atunci la curent cu suspiciunea că bunicul Johannes G. o molestează pe Sophie. În luna martie însă, martora Mihaela I. s-a retras, deoarece – dupa propriile declaraţii faţă de reclamantă – un fost iubit al ei din vremea studenţiei din Linz, Rene M., o „avertizase” că ar fi „mai bine  p e n t r u  e a” dacă s-ar ţine deoparte. De la vizita din 28 aprilie 2013 această martoră nu a mai putut fi contactată în niciun fel de către reclamantă.

Dl. prof. dr. docent Rene M. a trimis dealtfel de curând şi un comentariu lung în limba engleză prin email către administratorii blogului „Save Sophie Now”, în care argumentează că o desfăşurare publică a chestiunii nu ar fi în interesul Sophiei, căci – dacă se află aceste lucruri – Sophie va trebui mai târziu – dacă va refuza avansurile anumitor bărbaţi – să se confrunte cu aluzii ale acestora la abuzurile sexuale suferite de pe urma tatălui şi bunicului.

Rene M., bun prieten şi fost coleg al lui Christoph G. precum şi – conform CV-ului din diploma de doctorat – fost angajat al firmei ViaNova a lui Johannes G. între anii 1998 şi 2002, apare astfel ca suspect de coerciţie gravă cf. § 106 Z. 3 StGB.

Dovadă: Minerva Roangheşi, Rosa L., raport al Centrului de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice, martora Mihaela I. ([…]), Rene M. (E-mail către administratorii blogului „Save Sophie: Now“, lucrare de doctorat 2004 (pag. 169, Curriculum vitae))

Trebuie expusă aici şi afirmaţia că evaluarea expertei Tanja G., pe care se bazează Johannes G., este în mod evident incorectă. Pe lângă celelalte neajunsuri deja arătate (vezi declaraţia din 02.04.2013), ce sens poate avea o evaluare în care numai suspecţilor li se dă cuvântul? Este de asemenea evident că Tanja G. nu beneficiază de încrederea minorei Sophie.

Dovada: Declaraţia reclamantei ref. la evaluarea expertei Tanja G. datată 02.04.2013, raport al Centrului de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice, cererea de recuzare a judecătorului Helmut N. din 24.02.2013

Reclamanta are toate motivele să rămână în continuare convinsă de justeţea afirmaţiei că Christoph G. şi, în urma lui, Johannes G. au abuzat de minora Sophie G., născută pe 03.07.2006.

Prin notiţele personale care încep în ianuarie 2009 şi sfârşesc cu puţin timp înainte de moartea mamei copilului, aceasta detaliază observaţiile ei cu privire la activităţile de abuz ale tatălui copilului. Pe 19 noiembrie 2012, deci cu doar 5 zile înainte de a fi ucisă, Ruxanda G. a predat acest „jurnal” relevant avocaţilor Plaz & Steiner, pe care îi însărcinase cu procesul de divorţ [este vorba de aceeaşi firmă care i-a reprezentat pe copiii pedofilului Fritzl!!! – n.tr.]. Urmează citate din jurnal, doar din observaţiile mamei copilului şi doar cu privire la Johannes G., care – în cunoştinţă de cauză despre conţinutul jurnalului – neagă orice abuz comis de fiul său:

Christoph G. a afirmat faţă de mama copilului că „dacă nu am încredere, atunci să divorţăm şi el o va avea pe Sophie singur 3 zile pe săptămână”. În iunie 2009, în concediul cu Johannes G. şi soţia lui, „C. a vrut să mă şantajeze, că dacă nu-i spun mamei mele” (adică reclamantei) „că nu mai are ce căuta la noi 6 luni fiindcă are influenţă negativă asupra mea şi a lui Sophie, atunci le  p o v e s t e ş t e  el totul p ă r i n ţ i l o r  lui.” Eu am spus „voiam oricum mai demult să le spun, dar nu mi-ai dat voie.” (pag. 2, ultimul paragraf)

Atunci el le-a spus părinţilor lui (lui Johannes G. şi soţiei sale) „că noi credem că el este pedofil şi că noi” (reclamanta şi Ruxanda G.) „ne dăm silinţa să nu-l mai lăsăm singur cu copilul şi se simte rău din cauza asta, căci nu se mai poate juca liber şi relaxat cu copilul, cum fac toţi ceilalţi membri ai familiei, deoarece noi suferim de paranoia.” (pag. 3, primul paragraf)

„Apoi le-am povestit  s o c r i l o r  mei” Johannes şi Roswitha G. „istoriile pomenite mai sus” (adică evenimentele relevante descrise în „jurnal”, deci până la data de iunie 2009), iar bunica (reclamanta) a relatat variantele ei, spunând că „bagă mana în foc că el (Christoph G.) i-a făcut ceva în neregulă copilului, ea a văzut cum se agăţa Sophie de ea de frica lui. Cu asta i-a enervat îngrozitor pe reclamat şi soţia acestuia şi a devenit (reclamanta) persona non grata.” (pag. 3, primul paragraf)

Johannes G. a fost deci încă din vacanţa din 2009 confruntat cu afirmaţia justificată că fiul său Christoph este pedofil. Se pune întrebarea de ce el continuă să îi ia apărarea fiului său, bazându-se exclusiv pe evaluarea făcută de Tanja G., care în mod evident nu a luat în considerare toate datele relevante.

Dupa vacanţa de schi din ianuarie 2010, în care soţii Ruxanda şi Christoph G. s-au certat şi au discutat foarte mult, Christoph G. s-a exprimat la modul că „părinţii lui îl vor susţine pe el,  i n d i f e r e n t  ce s-ar întâmpla şi că vor avea încredere oarbă în el”.

Părinţii lui (Johannes G. şi soţia lui) „au spus că  l i n s u l  vine de la  b u n i c u l, respectiv  t a t ă l  lui C.”, deci de la Johannes G., „că şi ei au făcut d e  m u l t e  o r i  asta în copilăria lui C. L-am întrebat pe C. în mod provocator dacă şi mama lui s-a confruntat cu istorisiri din partea copilului ei despre cum tata îl lingea pe el în zona genitală. C. a mai spus că dacă povestesc totul părinţilor săi, ei or sa mă urască şi oricum îl vor susţine în continuare pe el.” (pag. 8 a „jurnalului”, paragraf 4, precum şi pag. 9, paragraf 2)

După alte certuri şi incidente în legătură cu Sophie, precum şi o altă ameninţare cu moartea, Ruxanda G. a depus cererea de divorţ pe 25 octombrie 2012. „În prima fază fără a numi adevăratul motiv. În cazul unei dispute, voi spune tot” („jurnal”, pag. 14, paragraf trei)

După cum am spus, mama copilului predase deja pe 19.11.2012 jurnalul avocaţilor ei şi, ca şi cum şi-ar fi presimţit moartea, le spusese avocaţilor în mod expres că Christoph G. nu are voie în niciun caz să obţină custodia fetiţei.

Dovada: jurnalul Ruxandei G. în copie (14 pagini), declaraţie notarizată a dnei Elena M. (bona familiei G. în Bucureşti) din 16.04.2013, declaraţia dnei Doina C. din 16.04.2013

Lui Johannes G. şi soţiei lui li s-a acordat custodia temporară prin decizia din 06.12.2012 (nr. dosar 17 PS 291/12s judecătoria Steyr).

Contactul reclamantei cu Centrul de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice a avut loc prin prisma faptului că dnele Rosa L. şi Monika O. (ambele de la acest Centru) luaseră imediat după crimă legătura cu reclamanta şi stabiliseră telefonic o întâlnire pe 29.11.2012, în cadrul căreia reclamanta – însoţită de dna avocata Plaz, de Rosa L. şi Amalia R. (prietenă a victimei) – a vorbit la Oficiul de Protecţia Copilului din Viena cu dna Kathrin W., angajata de acolo.

Dovada: Minerva Roangheşi, avocata Plaz, Rosa L., Amalia R.

În concluzie, cu excepţia câtorva minute în timpul înmormântarii victimei, bunicii paterni nu au permis reclamantei niciun contact (nici măcar telefonic) cu Sophie din ziua crimei şi până pe 14 decembrie 2012, cu motivaţia absurdă ca nu cumva reclamanta să-i spună minorei Sophie ceva despre tatăl ei. Dimpotrivă, minora Sophie ar fi avut exact în această perioadă nevoie de bunica maternă în calitate de unică şi adevărată persoană de încredere rămasă. Cu atât mai mult cu cât există indicii clare că minora Sophie fie a fost unica martoră a crimei, fie şi-a văzut mama înjunghiată imediat după comiterea crimei, din moment ce de Crăciun 2012 a arătat şi a descris unde sângerase mama ei.

Dovadă: Constanţa A., […]

În decursul vizitelor minorei Sophie după 14.12.2012, reclamanta a fost şocată să constate că la Sophie se înmulţiseră anormalităţile de natură sexuală, aşa cum le descrisese mama ei în „jurnal” („simptomele nu se împuţinaseră, ci se înmulţiseră”, vezi pag. 2, penultimul paragraf din raportul Centrului de Intervenţie datat 24.05.2013). Dincolo de aceasta, Sophie a relatat mai întâi reclamantei sub formă codificată, iar în final pe data de 28.04.2013 a povestit în mod deschis despre atacurile sexuale ale suspectului Johannes G. în prezenţa a 4 persoane şi  f ă r ă  ca reclamanta să fi fost de faţă.

Reclamanta însăşi relata în Centrul de Intervenţie despre toate vizitele, în compania unei interprete pentru limba română, astfel întocmindu-se rapoarte detaliate despre fiecare vizită.

În raportul despre vizita Sophiei din 25.-27.01.2013 este descris urmatorul incident:

„Sophie s-a întins pe mine, cu capul la picioarele mele, şi a venit cu popoul tot mai aproape de faţa mea, spunând <miroase-mă şi tu, buni>… eu i-am spus să se dea jos de pe mine, că e grea. M-am aşezat apoi pe canapea, în colţ. Sophie a venit la mine, a îngenuncheat în patru labe pe podea, îşi scosese pantalonii şi îmi întindea popoul, cu capul în partea opusă. …apoi a început să gâfâie şi a repetat s-o miros. … i-am spus <Sophie nu ştiu cum să te miros, nu ştiu ce vrei să spui>. Atunci ea s-a întors cu capul spre mine şi mi-a arătat ce să fac, a imitat cu limba mişcări de lins”.

„Am crezut că-mi vine rău, dar n-am vrut s-o sperii, i-am spus doar <Sophie nu pot, nu înţeleg asta>. Am întrebat-o apoi <Sophie, când erai mică, spuneai că nu-ţi place asta>. Ea a răspuns că pe atunci era mică, atunci nu voia, dar acum este mare şi îi place. Am întrebat-o cine îi face aşa ceva. Sophie a spus că Sfântul Duh. Când îţi face asta, am întrebat-o eu, ziua sau noaptea. Sophie a spus că noaptea. Am întrebat dacă Sfantul Duh are barbă, iar ea a spus că da (Christoph, tatăl Sophiei, nu are barbă, bunicul are barbă)”. (pag. 15, penultimul şi ultimul paragraf, pag. 16 sus a raportului Centrului de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice datat 24.05.2013)

Din raportul de alarmare al Centrului de Intervenţie din 29.04.2013 (redactat de dna Rosa L.) citez pasaje:

„I-a fost greu lui Sophie să înceapă. Am simţit că o apăsa foarte tare şi că se temea foarte tare să vorbească. În acelaşi timp, voia să spună. A zis că îi este foarte greu şi are nevoie să se liniştească, trebuie să mănânce ceva dulce şi să bea ceva. A făcut aceasta şi apoi am încurajat-o… I-am spus că înţeleg cât îi este de greu să vorbească şi că vreau s-o ajut. Am spus că auzisem de la bunica ei că este vorba de bunicul patern. Sophie a încuviinţat.

I-am spus că uneori e greu de povestit când ne este ruşine. Sophie a spus că îi este ruşine şi că este ceva „groaznic”. Am întrebat ce anume este groaznic şi Sophie a spus că bunicul se aşează cu fundul pe ea, iar ea trebuie să deschidă gura şi să ia în gură (nu a pronunţat cuvântul pentru organul genital, dar pentru mine era clar că la asta se referea). O linge cu limba în ureche, iar când o sărută îi introduce limba în gură. Face asta frecvent, şi când ea îşi face lecţiile, ea atunci nu se poate concentra şi uită unde a rămas” (pag. 18 primul şi al doilea paragraf)

In acest context trebuie reamintit că Christoph G. relatase deja că „linsul” vine de la Johannes G., că „şi ei în copilărie făcuseră des asta” (jurnalul mamei copilului, pag. 8, paragraful patru)

Dovada :

Scrisoare (email) a dnei Rosa L. către Centrul de Protecţie a Copilului, către avocaţii Dr. Klaar –Marschall  etc din 8 mai 2013;

Raport de alarmare al Centrului de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice către Centrul de Protecţie a Copilului (Oficiul pentru tineret şi familie) 1/4/5 din 24.052013 referitor la Sophie G.;

Addendum la raportul de alarmare din 29.04.2013 referitor la Sophie G.;

Rosa L., directoare; Barbara I., juristă, ambele la adresa Centrului de Intervenţie

Minora Sophie se afla în duminica de 28.04.2013 la reclamantă acasă în decursul vizitei stabilite. Minora Sophie a făcut declaraţiile cu dorinţa  e x p r e s ă  comunicată dnei Rosa L. de a nu mai fi dusă înapoi la bunicii din Steyr (pag. 3, paragraful 4 din raportul de alarmare al Centrului de Intervenţie împotriva Violenţei în Familie datat 29.04.2013).

Din acest motiv, minora Sophie nu a mai fost dusă, după declaraţiile făcute, înapoi la locul de întâlnire stabilit din Steyr duminică la ora 18:00. De pe telefonul mobil al reclamantei, Johannes G. a fost informat de către pedagogul social de serviciu de la Centrul de Criza în sect. 2, dl. H., că minora Sophie nu va fi dusă înapoi la Steyr. Minora Sophie a fost dusă de către dna Rosa L., la recomandarea dlui H., în data de 28.04.2013 în Centrul de Criză, unde a rămas în noaptea dinspre 29.04.2013.

Din partea Centrului de Protecţie a Copilului din Viena fusese făcută propunerea ca minora Sophie să nu mai fie trimisă înapoi în Steyr, ci să fie dusă la Spitalul pentru tineret din Viena.

Luni, 29 aprilie 2013, era programată o întâlnire la Centrul de Protecţie a Copilului. Reclamantei, care adusese o pungă cu hăinuţe, jucării, cărţi, i s-a comunicat că minora Sophie nu are nevoie de aceste lucruri, după care reclamantei i s-a întrerupt orice contact, fie el şi telefonic, cu minora Sophie. Abia vineri, 3 mai 2013, reclamanta a aflat de la dna Amalia R., o angajată de la ERSTE, Graben, că Sophie fusese luată de Maria R. de la Protecţia Copilului Steyr şi s-ar afla în spitalul din Steyr, fără amănunte despre motivele internării.

Nici avocata reclamantei, dna avocat Pfleger, nu reuşiseră să afle unde se găsea fetiţa.

Nu se ştie de ce tocmai dna Amalia R. avea cunoştinţe mai exacte decât reclamanta sau avocata acesteia despre locul în care se găsea minora Sophie. Amalia R. a refuzat să dea informaţii despre aceasta.

Abia prin scrisoarea din 11.06.2013 (!) şi după cereri exprese ale reclamantei, Oficiul de Protecţie a Copilului din Viena a informat-o pe aceasta despre internarea minorei Sophie în Spitalul Judeţean Steyr şi i-a comunicat cu cine trebuie să ţină legătura pentru a afla mai multe despre Sophie.

Dovada: Scrisoarea Oficiului de Protecţie a Copilului din 11.06.2013

Nu se ştie cum a fost organizată readucerea minorei Sophie la Steyr, însă un rol decisiv nu l-au putut juca decât Johannes G., avocaţii lui, judecătorul Helmut N. şi Maria R. de la Oficiul de Protecţie a Copilului din Steyr.

Fapt este în orice caz că în după-amiaza zilei de marţi, 30.04.2013, după ce s-a agitat să obţină permisiunile de a o transfera pe Sophie la Steyr şi după ce în mod absolut de neînţeles le-a şi obţinut (vezi scrisoarea Oficiului de Protecţie a Copilului din Viena din 11.06.2013), Maria R., asistenta socială şefă de la Protecţia Copilului Steyr, a readus-o pe minora Sophie la locul care prin decizia justificată ilegal a judecătorului Helmut N. a devenit deja un nou loc al crimei. Acolo Sophie a fost nevoită să petreacă trei săptămâni în spital.

In acest context trebuie luat în considerare faptul că pe 21.05.2013 reclamanta a făcut reclamaţie la poliţia din Steyr, de unde inspectoarea de poliţie care s-a ocupat de caz a sunat-o pe Maria R. Aceasta a comentat suspiciunile reclamantei astfel: „şi dacă eu spun că minora Sophie nu este abuzată, atunci nu este abuzată.”

Dovadă: inspectoarea de poliţie Claudia H., Steyr, Stadtplatz, Minerva Roangheşi

Astfel, măsurile împotriva lui Johannes G., respectiv neluarea de măsuri care ar fi fost de datoria implicaţilor, s-au bazat pe convingeri presupuse şi subiective (judecătorul: el a însărcinat-o pe experta Tanja G. să facă o evaluare, în opinia lui fiind important „să fie eliminate aceste acuzaţii monstruoase”. El va trage concluziile şi consecinţele de rigoare după ce va avea evaluarea. El personal este convins „că nu e nimic adevărat în aceste acuzaţii monstruoase, este de neimaginat că un bunic şi un expert juridic ar comite asemenea acte sexuale asupra nepoatei lui în decursul unui proces de custodie”…)

(probabil că judecătorul nu şi-ar fi putut imagina nici că Christoph G., din respectata familie G., şi-ar putea vreodată ucide cu brutalitate soţia).

Dacă judecătorul Helmut N. a avut îndrăzneala să argumenteze atât de partinic şi plin de prejudecăţi până şi faţă de avocatul reclamantei, este greu de imaginat că s-ar fi reţinut în mod nobil cu asemenea comentarii faţă de experta însărcinată cu evaluarea. În contextul incredibilelor procese de corupţie din Austria a ieşit la iveală printre altele şi cât de mari sunt onorariile experţilor care primesc comenzi de la procurori sau judecători. De aceea nu poate fi exclus că experta numită de el s-a lăsat influenţată de gândurile (născute din dorinţă) ale judecătorului cum că „nu e nimic adevărat acolo”, în timp ce judecătorul în realitate nu ştia nimic concret.

Promisiunea făcută vizavi de Sophie, că dacă vorbeşte nu va mai fi dusă înapoi la bunic, a fost  î n c ă l c a t ă. În lumina acestei încrederi înşelate, indiferent ce autoritate sau ce „expert” o va mai intervieva, nu se mai poate aştepta ca minora Sophie să relateze fără reţineri ceva dezavantajos despre „Opa”, cu care este forţată să trăiască. De asemenea, ce sens au un centru de intervenţie împotriva violenţei domestice şi specialiştii de acolo, când – după relatările zguduitoare ale copilului abuzat şi după semnele  c l a r e  de abuz descoperite – atât tribunalul civil cât şi procuratura din Steyr nu s-au obosit să audieze martorii, şi în special pe dna Rosa L.?

In acest context, procuratura Steyr, respectiv procurorii responsabili cu acest caz sunt ei înşişi suspecţi de abuz în serviciu!!

Astfel, reclamanta depune sesizare şi împotriva făptaşilor necunoscuţi din cadrul procuraturii Steyr pentru suspiciunea de abuz de oficiu.

Este demonstrat astfel că afirmaţiile reclamantei despre atacurile şi abuzul sexual al reclamatului 1 asupra nepoatei Sophie nu sunt făcute fără justificare (procuratura Steyr o urmăreşte în justiţie pe reclamantă pentru acest tip de delict), ci – pe lângă propriile observaţii relevante – afirmaţiile au fost făcute şi pe baza constatărilor unei organizaţii reputate, cu experienţă în protecţia victimelor, în raportul întocmit de dna Rosa L. Astfel, reclamanta acţionează numai din perspectiva îndatoririlor legale pe care le are faţă de minoră în calitatea de bunică a acesteia.

După cum am spus mai sus, prin decizia din 23.05.2013, 3 St 83/13, fără a o fi audiat pe Rosa L. de la Centrul de Intervenţie împotriva Violenţei în Familie, procuratura Steyr  a  î n c h i s  dosarul cu sesizarea  m a g i s t r a t u l u i  din Viena pentru acuzaţia pentru abuz sexual grav (cf. § 190 Z 2 Ord. Proceselor Penale) împotriva lui Johannes G..

Această sesizare are ca unic scop protecţia minorei Sophie şi a integrităţii ei corporale. Fără a ridica suspiciuni pauşale – şi luând în considerare comportamentul procuraturii, al celui de-al doilea suspect jud. Helmut N. precum şi al dnei Maria R. nu mai poate fi exclus acest lucru –, modul cum va fi în continuare tratată această sesizare de către procuratura Steyr va demonstra dacă nu cumva  î n t r e g u l  nucleu juridic Steyr este în mod evident părtinitor şi trebuie exclus de la conducerea acestei probleme.

Însuşi tribunalul de recurs în procesul de custodie a justificat şi confirmat propria jurisdicţie, respectiv jurisdicţia Steyr, prin argumentul răpirii minorei Sophie de către criminalul Christoph G. la părinţii lui, Johannes G. şi soţia sa. Astfel, tribunalul de recurs a adoptat analog uimitoarea justificare a suspectului nr. 2, jud. Helmut N., conform căreia prin actul criminal tatăl copilului obţinuse custodia (temporară) exclusivă precum şi dreptul de decizie asupra domiciliului minorei Sophie.

Prin prezenta depun sesizare penală împotriva

1.) lui Johannes G. pentru suspiciuni de abuz sexual asupra minorei Sophie G. precum şi participarea la tentativa de răpire a minorei Sophie în India,

2.) judecătorului Helmut N. pentru suspiciune de abuz în serviciu

3) prof. dr. Rene M. pentru suspiciunea de coerciţie cf. § 106 Z.3. StGB

4.) făptaşilor necunoscuţi din cadrul procuraturii Steyr pentru suspiciune de abuz în serviciu

Viena, 2 iulie 2013                                                     Minerva  Roangheşi

Advertisements

One thought on “Acțiune penală împotriva lui Johannes G, Helmut N., Rene M., […] (și alți) făptaşi, din cadrul Procuraturii Steyr

  1. Pingback: Legal updates and fundraiser / Acțiuni legale curente și strângere de fonduri | Save Sophie: Now!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s